-
Ei bine, este un subiect extraordinar de adanc emotional: alaptarea.
Desi pe primul bebe nu am reusit sa il alaptez, dar a crescut foarte bine si sanatos cu lapte praf, iata ca nici la bebe2 nu prea excelez in domeniul alaptare.
Am chemat consultant in alaptare, mi-a aratat pozitii de atasare, eu ma pompez cam de 3-4 ori in 24 de ore, iau ceaiuri de stimulare a lactatiei, pastile pe baza de plante pentru acelasi scop, iata ca , desi o atasez pe bebe2 la san, nu face altceva decat sa adoarma la san si sa molfaie, desi chiar prinde bine sanul. Am incercat toate metodele de trezire la san; nicio sansa.
Care este ideea?
Nu este niciun capat de drum daca nu reuseste alaptarea!
Ce fac in acest moment? Ma pompez cat pot de mult, ii dau in bibi, ii dau si formula. Important e sa manance, sa creasca.
Daca la bebe1 am fost “intepata” de toti apropiatii cu reprosuri ca trebuia sa alptez, ca sunt o mama denaturata, iata ca la bebe2 am facut tot ce mi-a stat in putinta ca sa o fac sa alapteze si tot intalnesc impedimente.
Recunosc, nu pot/ nu reusesc sa alaptez exclusiv. Dar nu voi mai permite nimanui sa ma creioneze ca fiind incapabila.
Deci, mamici, daca nu reusiti alaptarea, nu e un capat de drum! Slava Divinitatii ca exista si lapte formula!
Tu , mami, trebuie sa fii bine, ca si bebe sa fie bine!
Cat despre femeile care alpteaza exclusiv, felicitari, dar va rog sa fiti intelegatoare si cu cele care nu au reusit, pt ca sigur sunt printre voi si mamici care au nascut prin cezariana (doar de teama durerilor) si nimeni nu va condamna!
Suntem puternice, mamici! Aveti incredere in voi!
🌷
Comentarii