ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Incarcat in Diverse - #Acasa #bebe #Prima zi acasa
344 vizualizariPrima zi acasa cu bebe#1 ( pe atunci nu stiam daca va urma si bebe#2) a fost o zi emotionanta, plina de frici, dar si de liniste sufleteasca, intrucat plecasem din maternitate, unde stateam mereu cu frica, fara ajutor si de teama ca bebe nu primeste suficient lapte matern si/sau praf.
(despre alaptare/hranire cu lapte praf voi impartasi gandurile intr-un alt articol).
L-am sunat pe tati si l-am anuntat ca in ziua X ne va externa. Zis si facut. Mi s-au adus bilete de externare : unul pentru bebe, celalalt pentru mine. A venit si doamna dr neonatolog, m-a sfatuit cu privire la recomandarile din foaia de externare ce am de facut cu bebe acasa. Desigur, a tot insistat si pe alaptare, dar nimeni nu s-a sinchisit in maternitate sa ma ajute, sa imi explice cum trebuie sa alaptez, din contra, au tras de sanii mei, de sfarcuri, de parca erau prinsi cu carlige pe sarma. (o comparatie absolut dureroasa, dar reala).
L-am imbracat pe bebe cu hainutele (desigur, nu erau hainute noi, ci primite de la prietene, curate, spalate, calcate si gata de a fi purtate). Intrucat am nascut un bebe lungan (54 cm) si greu (4250g), a trebuit sa combin mai multe hainute, pentru ca cele primite de nou-nascut erau, de fapt, micute. In sfarsit, ziua de 20.05.20 a fost una speciala. L-am pus pe bebe in scoica (altfel nu aveai voie sa iesi din maternitate), o zi ploioasa, cu vant, ma urc in masina in spate, tati incearca sa ataseze scoica pe bancheta din spate (eram amandoi niste stangaci in ale priceperii, tremuram de emotii si nu stiam cum sa plecam mai repede acasa). Pe drum, l-am tot privit pe bebe care dormea, dar eu il studiam atat de intens sa respire, sa nu stea incomod, etc. (pe atunci, eram foarte stresata si ca se nascuse cu torticolis pe partea dreapta si tinea capsorul doar pe o parte- ce mai, ma simteam vinovata de tot si toate - urlau emotiile de lehuza in mine).
Ajungem acasa, mama-soacra ne-a intampinat alaturi de pisica mea draga. am pus scoica pe jos, am lasat pisica sa miroasa scoica pentru cateva clipe, m-am spalat repede pe maini si tati m-a ajutat sa il iau in brate pe bebe si sa il intind pe patut, nu pe pat.
Dragilor, am deschis usa la dormitorul nostru. Nu vreti sa stiti ce emotii pozitive am trait cand am vazut cat de frumos au amenajat camera tati si mama-soacra. Totul era simplu si pregatit pentru bebe. Nu ne-am aruncat sa cumparam foarte multe, ci doua lenjerii de pat, doua impermeabile, doua paturici pe care abia acum la peste 2 ani le mai accepta, dar tot pisica doarme pe ele, pt ca el se dezveleste, o lampa cu sare pe curent (din aceea cu lumina rosie difuza). Ce mai, o usurare sufleteasca pe langa ce am trait in spital/maternitate dupa ce am nascut.
Tati l-a asezat in patut, bebe linistit dormea, bunica lui l-a vegheat, iar eu si tati am mers in bucatarie sa mancam cate o portie de ciorbita de legume, calda, asa cum nu mai mancasem de dinainte sa nasc. Dupa ce am nascut, nu ajungeam niciodata sa mananc, traiam efectiv cu apa plata si ceaiuri pentru stimularea lactatiei. Dar nici nu i-am zis sotului sa imi aduca mancare, pentru ca ziceam mereu ca am sa ajung la cantina sa mananc macar o felie de paine. (el nu stie nici in ziua de azi de cele intamplate).
Apoi, am reusit sa dorm si eu cateva ore linistita, stiind ca tati si bunica au grija de bebe si il vegheaza in siguranta.
Prima zi cu bebe acasa a fost cea mai frumoasa zi resimitita dupa momentul primului scancet al lui bebe.
Comentarii