Bebutzu asta al meu a tare activ , neastamparat chiar. Nu are stare deloc acolo in burtica si in ultimele doua nopti nu m-a lasat nici un pic sa dorm , atata s-a sucit si a impins , ba in fata , ba sub coastele mele, mai si masura distanta din dreapta in stanga si o facea cu atata forta ca imi taia respiratia. Aseara, fiind la lucru, unde trebuie sa merg destul de mult si sa stau in picioare , mi-era imposibil sa fac 10 pasi dreapta, imi venea sa ma pun pe jos in fund numai sa nu mai simt presiunea. Spre sfarsitul programului, cand deja eram extenuata, a mai aparut si o problema din cauza careia m-am enervat foarte tare si el se sucea, nu stiu ce facea, incat am inceput sa am niste crampe de parca atunci imi plesnea burta. M-am speriat destul de tare , mai ales ca pana acum nu am mai simtit asa ceva si inca nu stiu cum sa fac sa ....sa "ignor" cand se misca atat de mult, stau parca tensionata, concentrata asupra lui. Ma intreb daca miscarile astea asa ample si impinsul sunt normale, daca il deranjeaza ceva, nu ii e bine acolo inauntru si din cauza asta face asa sau pur si simplu e normal , creste si spatiul mic il face sa is faca loc iar eu ma ingrijorez degeaba. E un semn bun cand bebe e activ dar oare atat de activ e in regula? Eu mi-as suna si doctorul dar parca ma simt ciudat sa ii spun " stiti domn doctor bebe meu misca prea mult si si prea tare , e bine?" Sunt lucruri total noi, fiind prima sarcina , mai intreb in stanga , dreapta dar mai rau imi fac cand aud ca " aaa nuuuu al meu a fost foarte linistit, sa vezi tu ce o sa patesti cu asta". Suntem inca mici , abia am facut 28 de saptamani si burta mea se lungeste in fata , in lateral deloc iar medicul de la ecografiile morfo - fetale ne-a spus ca am uterul lung, nu se bombeaza, nu se rotunjeste si prin urmare bebe este facut sandwich intre peretii placentei. Acum sper ca asta sa nu ii cauzeze un stres in plus lui , si sa nu se simta bine acolo inauntru. M-as simti foarte vinovata sa stiu ca bebe meu nu are confortul cuvenit din cauza anatomiei mele . Ma mai sperie si faptul ca in familia mea sunt atatea nasteri premature, eu insami fiind nascuta la 7 luni. Sper sa stea acolo la caldurica pana in septembrie, sa nu se grabeasca sa cunoasca lumea deocamdata. Cred ca sunt piticii mei pe creier care ma sperie mai mult pentru ca la ultimul control ni s-a spus ca e pozitionat sus de tot si colul este lung, ne mai vedem la 30 saptamani ...mai sunt 1 sapt si 2 zile, abia astept.
Pozicile sunt cu el la 18 saptamani, cam uzate si sifonate pentru ca au fost vazute de toata lumea si plimbate peste tot . Cele de la 23 saptamani nu au iesit asa clare, doctorul care a facut eco atunci nu a avut atata rabdare sa il astepte sa ne arate asa bine fata.
Comentarii