În astia doi ani am avut de multe ori regretul ca nu-s Spock sa pot sa-mi pun degetele pe capul Micului si sa vad ce se întâmpla înauntru. Asta înca din prima zi când privea prin mine cu ochi tulburi iar când adormea visele îl faceau sa se încrunte sau sa tresara. Ce poate sa viseze botul abia venit pe lume când el nu a acumulat nici o notiune care sa-l faca sa se încrunte ? Contemplatul linistii somnului vremelnic tulburata de-o pala de-ncruntare, zâmbete si ridicari mirate de sprâncene a continuat din ziua aia, prima, când moasa tinându-mi odrasla în bratele-i experte m-a pus sa-mi dau jos camasa si mi l-a montat pe Mic cu pielea-i moale direct pe blana pectorala - ideea era sa fie în contact cu pielea parintelui tata dar doamna moasa nu stia ce plovar ascund eu sub camasa. Dupa ce toata învalmaseala de mâini s-a linistit, Micul se odihnea în sfârsit la pieptul meu cu ochii închisi si o culoare generala cel putin discutabila, doamna moasa s-a asigurat ca senzorul de puls de pe degetul lui functioneaza si ca-i bine învelit la spate apoi a plecat. Am ramas cu botul ala viu si mic la piept. Respiram cu grija sa nu-i bag vreun fir de par în nas sau gura aia mica-mica care nu se oprise din mestecat aer. Avea niste mâini atât de mici cu degete si mai mici încât pareau de jucarie. Si dupa culoarea generala închis-stravezie acum observam cu îngrijorare ca unghiile alea mici mici sunt cam vinete. Si imediat m-am uitat cu toti ochii catre nasul ala mic sa ma asigur ca nu-l sufoc cumva cauzându-i cianoza extremitatilor. Încet încet m-am linistit, teama ca eu cu îndemânarea mea legendara siiiigur o sa-l scap drept în cap la prima miscare sau o sa-l strivesc la urmatorul stranut sau ceva rau - orice - s-a mai disipat, si mi-am strecurat degetul aratator pe sub palma lui deschisa cu care ma împingea ritmic pe piept iar gestul lui de a-mi apuca degetul strâns si de a nu-i mai da drumul m-a trezit la realitatea a ceea ce se întâmpla. Îmi tineam în brate fiul. Pentru prima data. Dupa luni de speculatii despre cum o sa arate, cum o sa fie, o sa-l scap drept în cap sau nu, ajunsesem la momentul în care viata pe care Mama a copt-o în ea a ajuns în bratele mele. Si am încercat sa-i spun ceva. Primele mele cuvinte catre fiul meu. Trebuia sa fie ceva de tinut minte si povestit la majorat - apoi rememorat când el si-o tine copilul în brate pentru prima data... Am deschis gura si n-a iesit nimic. Am închis-o inspectând discret daca am nevoie de un TicTac - nu voiam ca prima amintire a botului sa fie un damf de noapte lunga. Apoi i-am spus pe nume. Si i-am spus ca e al meu, si ca-i frumos si moale si ca l-am asteptat toata viata si ca o sa am grija de el. Si ca-l iubesc. L-am strâns un pic mai tare o secunda si-apoi i-am spus cum o cheama pe Mama si cum ma cheama pe mine si ca el ne poate spune mama si tata. I-am povestit despre cer ( era pictat tavanul camerei cu nori si cer ) despre soare, lumina, lume, oameni. I-am spus ca are bunici, rude... si..a adormit. A mai venit doamna moasa sa vada daca suntem bine si eram. Mai bine decât am fost vreo orice alta data. Atunci privindu-i primul somn dincolo de burta Mamei mi-am dorit pentru prima data sa pot sa ghicesc macar ce viseaza Micul meu. În dimineata asta, prima data dupa doi ani am avut un indiciu: Pantaloni. Da. La ora 3:34 Micul m-a trezit din somn vorbind prin al lui. Spunea "Pataoni. Pataonii!" E o zi importanta pentru mine. Am aflat cum arata un colt de vis de-al Micului.
Buna dimineata.
Comentarii