Incarcat in Personal - #varsta #poveste #jucarii #dezvoltare #Televizor #creste #adaptare #schimbari
1.071 vizualizariMi-a citit Mama mai deunazi de pe un blog al unei doamne care-si planificase – simpatica de ea – cum va decurge copilaria plodului pe când acesta nu era înca. Si ne-am amuzat regasindu-ne cu vârf si îndesat în povestirile doamnei care încet încet a trebuit sa accepte ca realitatea vine peste tine, trece peste tine, nu-i pasa de tine si râde cu ecou de toate planificarile tale de parinte ciutan.
Astazi a trebuit sa mut laptopul de televizor mai sus. Configuratia lucrurilor la care Micul nu trebuie sa ajunga se modifica pe masura ce el creste. Daca în prima faza când era inert de-l puteai lasa pe pat fara grija ca o sa se rastoarne sau o sa se ridice si o sa plece pur si simplu (eeee… ce vremuri…) nimic din obiceiurile casei nu au fost afectate, dar pe masura ce a câstigat în independenta si mobilitate, lucrurile au început sa se retraga, din ce în ce mai sus, mai la dos, pe rafturi din ce în ce mai înalte, departe de mânutele curioase si extrem de apucacioase. Televizorul de exemplu. Traia linistit pe masuta lui de sticla împreuna cu prietenii lui – cablurile si mufele, sistemul audio, mediaplayer-ul, o priza lunga si alte câteva acareturi.
Ca de furia lui Ginghis Han au trebuit toti sa fuga si sa se retraga-n munti, sus pe scrinul batrân si ramolit unde abia abia si-au gasit un loc înghesuit.. Câtiva n-au mai ajuns, s-au pierdut pe drum.. Dar nici aici nu mai sunt în siguranta de ceva vreme.. hoardele de degete mici cu unghii încrâncenate, calare pe mâini bucalate dar iuti le-au tot dat târcoale în cautare de desene animate.. uneori gata sa-l ia cu ele pe cel mai din margine..pe laptopul cel gri si lucios. Ca sa ajunga pâna la ei invadatorii foloseau tehnici de catarare complexe în care aduceau un scaun de birou pe roti si-l priponeau lipit de scrinul cel batrân, alteori o jucarie mai solida era suficienta pentru ca încercarile lor sa aiba oarece succes. Nimic nu le-a oprit..
Dar acum…acum au devenit mai puternice, mai înalte, si doar dintr-o ridicare pe vârfuri pot aduce pe platoul linistit al batrânului scrin toata urgia cotropitoare apasatoare de butoane, tragatoare de cabluri si tot ce o mai fi. Si iarasi au trebuit sa se retraga, mai sus, mereu mai sus… Acum oropsita cutie cu butoane a ajuns pe subwoofer-ul din spatele televizorului. Nici unul nu mai e linistit acum. Viata lor comoda s-a schimbat definitiv. Nici nu si-au mai desfacut cablurile din legaturile folosite la mutat. Cu totii stiu ca poate nu mâine, dar vine ziua când vor trebui din nou sa mai urce un pic.
MAI MULT PE JURNALDETATIC.COM
Comentarii