Incarcat in Am auzit bataile inimii lui bebe - ##bataile inimii ##5s6z
485 vizualizari22 august 2020
Ziua aceasta nu e cu nimic mai speciala pentru altii. Pentru mine, însa, este si va fi pentru tot restul vietii.
M-am trezit fericita la gândul ca voi fi rasfatata, asa cum sunt în fiecare an de ziua mea. Am hotarât ca merita sa serbez împlinirea celor 26 de ani alaturi de parintii mei. Pregatisem totul în detaliu: baloane colorate, tortul cel mai frumos decorat si sampanie. Cu toate astea, am pornit la drum cu o usoara stare de nelinste.
Aflasem de o saptâmâna deja ca sunt însarcinata, dar am decis împreuna cu sotul meu ca o perioada vom pastra secretul doar pentru noi. Totul decurgea minunat, asteptam venirea câtorva invitati pâna când ... o pata maronie m-a facut sa clachez.
Trecusem deja prin pierderea unei sarcini, asa ca nimic nu ma facea sa cred ca nu urmeaza acelasi episod tragic. La fiecare 10 minute, ma ascundeam în baie, pentru a nu le da celorlalti nimic de banuit. Pentru ca scurgerea nu se oprea, iar starea mea psihica se înrautatea, am decis sa o anunt pe mama despre ceea mi se întampla.
O anuntasem deja pe doamna doctor si mi-a recomandat o vizita urgenta la medic. Dupa plecarea invitatilor, am decis sa ne întoarcem în Brasov pentru un control.
N-am fi luat asa greu decizia de a face cale întoarsa, daca distanta nu era asa mare. Desi nu-mi place sa conduc, am fost nevoita sa o fac pentru 2 ore.
Nu stiu cum, dar am reusit în cele din urma sa ajung la camera de garda. Tremurând si plângând în hohote, am explicat medicului ceea ce se întâmplase. Cu blândete si calmitate în glas, dumnealui a reusit sa ma linisteasca.
A urmat imediat consultul. Simteam ca respiratia aproape mi se oprise si asteptam tacuta orice cuvânt sau gest. Temerile, tristetea si toata durerea s-au transformat în 2 secunde într-o explozie de fericire. Medicul ma anunta ca totul e bine cu bebelusul meu. Era 23:58, cu 2 minute înainte ca ziua mea sa se încheie, când puternicul meu a decis sa-mi faca cel mai frumos cadou: bataile inimii lui.
Am simtit atunci ca universul a facut în asa fel încât sa înteleg ca pierderea anterioara a fost doar un episod trist ce nu se va mai repeta, ca puiul meu e un luptator si ca îsi doreste sa apara, 8 luni mai târziu, pe lume.
La 26 de ani, am primit cea mai zdravana lectie: nimic nu e întâmplator...
Comentarii