Ma numesc Viorica am 21 ani si in urma cu ceva timp am ramas insarcinata si de atunci totul s-a schimbat.
O sa scriu aici ce simt despre acest lucru pentru simplul fapt ca as vrea sa pastrez scris undeva tot ce simt in aceasta perioada (imi pare foarte rau ca nu am facut-o mai repede) iar cel de-al doilea motiv este dorinta de a spune tuturor mamicilor povestea mea( poate le va fi de folos candva).
Ca orice poveste trebuie sa incep cu ,, a fost odata ca niciodata... cand l-am cunoscut pe Eze, iubitul inimii mele. Am simtit cumva ca intre noi o sa fie mai mult decat o simpla relatie si asa a fost. Dupa 3 ani impreuna am decis sa ne casatorim ( amandoi suntem foarte tineri: eu 21 el 23) . A trecut un an dupa casatorie si ne-am dat seama ca ,,cineva,, lipseste din peisaj dar am decis sa lasam lucrurile sa se intample de la sine fara sa fortam mana destinului in vreun fel. Astfel, cu 3 zile inainte de ziua mea a venit marea veste: o sa avem un bebe!
Nu stiu nici astazi de ce m-am dus la farmacie si am cerut acel test de sarcina... mai aveam cateva zile pana la prima menstruatie si corpul meu nu mi-a dat semne vizibile de sarcina ( cred ca a fost instinct matern).
Au urmat greturile specifice femeilor insarcinate, trecerile de la o stare la alta, indispozitiile, poftele... si uite-ma in al doilea trimestru de sarcina cand voinicul meu a inceput sa isi faca deja simtita prezenta facandu-mi cadou cate un piciorus in burtica. Miscarile lui mi se par fantastice si ma fac mereu sa zambesc... sigur o sa imi fie tare dor de ele dupa ce bebelusul se va naste.
Am tot ce mi+am dorit si bebelusul meu imi intregeste viata!
Comentarii