ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
si viata e frumoasa in momentul in care creierul nu mai percepe semnale de amenintare- ma rog, impropiu spus amenintare, mai degraba ceva iesit din cutume. adica spitalul nu se aseamana cu conceptul de acasa, unde am salteluta mea, toiletul meu, chiar daca conditiile de acolo erau chiar decente. dar totusi confortul propriei locuinte primeaza. si asta are efect asupra felului cum ale mele circumvolutiuni percep totul , rezultand o stare de bine pe care nu am mai avut-o demult. e altceva.
decat si numai feptul ca viabilitatea din saptamana 28 creste mult- pana si asta ma face sa ma simt bine, faptul ca am reusit sa ajung pana aici intr-o bucata si cu atasamentul la purtator.
si alta bucurie : mi s-a redus medicatia la minimum minimorum - un arefam seara timp sa o saptamana dupa care gata, se intrerupe de tot, no spa numai la nevoie, am ramas pe vitamine ( logic) si magneziu.
si ma sint bine. sper luni sa fac si o ecografie ( apropo de asta, data trecuta la internare nu mai stiau cum sa ma duca mai repede la ecograf, pe cand de data asta, au mers pe las ca merge si asa).
in fine, daca nu si nu,am oricand optiunea de a merge la verificare la clinica particulara ( deh, abonament achitat de companie )
si ce frumoas e afara, e soare, e destul de cald, si eu trebuie sa stau priponita in pat...sotul si fata au fugit de acasa impreuna cu mama, deci sunt singura sa imi fac de cap- aiurea, dupa ce fac trei pasi scot limba de un cot afara si gafai ca un fumator inrait si gras de 150 kg care tocmai a urcat 3 etaje.
deci, patuc scrie pe mine.
dar tot e frumos afara, eu ma sint destul de bine, si ce sa mai zic, LA VIE EN ROSE!!!!!!!!!!!
Comentarii