Ultima vacanță?

Încă de când am aflat de sarcină și că totul este bine, am hotărât ca vom călătorii cat mai mult posibil, dat fiind faptul că pentru o perioadă nu vom mai putea face asta după ce va veni bebe.

Inițial am zis ca vom alege un oraș dintre Londra și Paris și că va fi suficient. Am ales Londra pentru că, paradoxal, prețul biletului de avion era mai mic în ciuda distanței mai mari. Era luna octombrie pe final, am prins un city break de 3 zile: prima zi a fost extrem de frumos, toată lumea se minuna de cât de frumoasa este vremea. A doua zi a plouat torențial, dar o ploaie neobișnuită, unele stații de metrou s-au închis, iar a 3-a zi a fost una normala. Chiar daca a fost o scurta vacanță, am avut parte de tot ce aveam nevoie: vreme, vizitat, întâlnit prieteni, mâncare specifică delicioasa. Burtica nu era înca vizibilă, trecusem de perioada de grețuri, pe bebe nu îl simțeam încă în mișcări, însă am rămas cu o amintire frumoasă și sperăm să revenim și cu bebe într-o zi pentru a se bucura și el pe deplin.

Nici nu ne îmbarcasem bine spre casă, că soțul deja melancolic planifica următoarea escapadă. Și cum indiciul era evident-a ales Paris. Ultima și gata, am spus.

Era început de decembrie și noi ajunsesem în Paris, entuziasmați că e o perioadă mai puțin aglomerată vizitatului: cine merge in city break la inceput de decembrie cand nici vremea nu e grozava, dar nici sărbătorile nu sunt aproape? Dar ne-am înșelat. Era plin e turiști peste tot, orasul destul de murdar, am văzut inclusiv soareci bine hrăniți ce mișunau în plină zi pe lângă obiective turistice. Vremea nu a mai ținut cu noi de data aceasta, a fost extrem de frig 0-2 grae maxim, cand în România erau 15-17. Per total a fost o experiență pe care ne bucurăm că am trăit-o, dar cam atât, nu avem în plan să revenim.

Și cum tot se apropiau sărbătorile, iar bărbații lasă pe ultima sută cumpăratul cadourilor, iar apoi tot ei se supără că nu au idei sau că e foarte aglomerat în malluri, ce s-a gândit soțul meu?! Să împuște 3 iepuri dintr-o lovitură, așa că de Crăciun am primit cadou, împreună cu părinții lui un city break la Roma. Cu jumătate de gură am acceptat, deoarece stiam ca sarcina va fi destul de avansată și aveam emoții legat de zbor, de cât de mult voi putea merge pentru a vizita (noi mergem foarte mult pe jos în vacante, media fiind de 15-20km). Întâmplarea a făcut că eram în penultima saptămână de sarcină în care puteam zbura fără acordul medicului, cel putin așa scria pe internet. Burtica se vededa, nu foarte tare, dar era vizibilă. La plecare de pe Otopeni chiar m-a intrebat cel de la îmbarcare câte săptămâni am și une este raportul medical, a anunțat echipajul, însă cam atât, nu s-a întâmplat nimic deosebit. Când am plecat din Italia am ascuns burtica pentru a nu mai avea surprize.

Totul a fost minunat și m-aș întoarce cu drag oricând, inclusiv cu bebe. Nu regret nicio secundă că m-am lăsat convinsă să merg și rămân cu amintirile unei ultime călătorii fără copil, cum nu se poate mai frumoasă. Sper să mă țină pănă la următoarea escapadă în 3, care probabil va fi peste câtiva ani.