Incarcat in La jumatate de drum
651 vizualizariAu urmat 17 saptamani si 3 zile, in care nu am facut altceva decat sa stau in pat. Aveam contractii, care au fost insa controlate destul de bine de medicul meu cu multe medicamente si injectii. Imi era teama in fiecare zi pentru bebe. Zilele, pareau interminabile, iar noptile stateam treaza, din cauza unei insomnii chinuitoare, care m a urmarit toata sarcina. Dar, miscarile lui bebe in burtica, imi dadeau putere sa raman cantonata in pat. Sa stiti, ca nu e deloc usor sa stai zile intregi intinsa in pat. Mancam in pat, iar toate treburile casei, erau facute de sotul meu. El cumpara, el gatea, el spala, imi facea retetele, avea grija de copii, ma ducea la medic si multe altele. A fost o perioada grea, numaram zilele ramase si incercam sa mi ocup timpul, citind carti despre bebei si sarcina. Nu am avut curajul sa cumpar nimic pentru bebe, nu ca as fii iesit din casa, dar nici macar pe sotul meu nu l am lasat sa cumpere. Am reusit sa ajung cu greu la un targ pentru bebelusi, unde am avut voie sa stau doar doua ore. Asa mi a recomandat medicul. Am incheiat un contract de nastere la o maternitate privata si un contract pentru recoltarea de celule stem. La targ, imi faceau cu ochiul tot felul de hainute minunate, carucioare si jucarii, dar m am abtinut si nu am cumparat nimic. Apropo, hainutele de fetita sunt minunate, te incanta doar cand le privesti si chiar ai vrea sa le cumperi pe toate.
Comentarii