In aceasta frumoasa perioada in care imi gazduiesc bebelusul in burtica, imi place sa ascult femei insarcinate vorbind despre ceea ce urmeaza ca eu sa traiesc, sau proaspete mamici. Si sa ma intreb oare ce voi culege din experientele lor..dar in acelasi timp ma tem ca aud multe exemple gresite, dintr o prea mare protectie fata de copilas ori exagerare a instinctului matern. Sunt sigura ca educatia care le o oferim pruncilor nostri, peste ani se va vedea in comportamentul lor si in gandirea lor, astfel incat trebuie sa fim echilibrate in ceea ce transmitem.
Ca sa fiu concisa, aud ca : " pe copilul meu nu l va atinge nimeni, daca va lua microbi; doar eu sau sotul meu il vom purta in brate sau sisteme de purtare; cand va dormi bebelusul nici musca sa nu aud;"....desi sunt insarcinata de cateva saptamani, imi doresc ca bebele meu sa fie iubit, sa primeasca atentie si de la neamurile noastre nu doar de la noi, parintii sai, sa socializeze cu alti copii, sau chiar adulti, caci asa invata sa comunice.
Ma si gandesc la integrarea in colectivitate, in parcuri sau chiar gradinita, ca sa fie acceptat si nu izolat, are nevoie de educatie sociala. Iar din constatarile mele, acesta conduita este omisa..ori mamicile nu gandesc pe termen lung. Mai degraba am simtit din partea lor ca ar merge pe sistemul..iti daruiesc tie copilul meu toata grija si iubirea, si vreau sa o primesc inapoi doar eu.. Sper ca nu m am lansat in judecati gresite, plecand de la aceste ipoteze, dar asta am simtit sa spun.
Comentarii