-
Puiutul meu, suntem aproape de saptamana 33 si cu fiecare ecograf imi arati ca tu inca din burtica vrei sa iti impui punctul de vedere si nu te lasi influentat de nimeni si de nimic. Pe data de 31.03 am avut un ecograf, si surpriza, bebe al meu nu s-a intors (aveam 31 de saptamani atunci). Doctora m a panicat umpic, deoarece a inceput sa imi spuna pe un ton grav ca bebe nu e intors, ma tot intreba daca eu il simt ca misca, si mi-a spus ceva ce atunci chiar m-a socat... Cum ca bebe ar avea caputul umpic de tot turtit in partea in care sta sprijinit cu el. Eram atat de cu moralul la pamant incat mi au dat lacrimile. Urmatorul ecograf il am programat pe 18.04, caci doctora vrea sa vada daca bebe e intors. Inainte, nu dadeam asa mare importanta miscarilor lui, nu stateam sa le contorizez. De atunci insa, zi de zi incerc sa prind fiecare miscare, chiar daca eu muncesc jumatate din zi, de dimineata pana seara eu sunt intr o continua miscare. Mai am doua saptamani de munca, apoi incepe stresul cel Mare pentru pregatirile pentru venirea pe lume a sufletelului meu. Nu are nimeni idee cat de mult am evitat eu ideea de cezariana, si de anestezie, de operatie... Dar acum o iau in calcul. Chiar vreau sa incep sa ma obisnuiesc cu ideea aceasta. Pana la varsta de 21 de ani nu am avut parte de nicio anestezie si de nicio operatie. De nicio cusatura. Nici macar apendicita. Si tocmai de asta ma ingrozeste ideea de cezariana. Dar las totul in mainile lui Dumnezeu. El alege, el decide, el stie exact ce e mai bine pentru mine, si pentru bebe. Pentru bebe eu as fi dispusa de oricate taieturi si cusaturi si as indura orice, ca sa fie el bine. Tocmai, daca pana la capat el nu se intoarce si va fi nevoie de operatie, merg cu inima deschisa. Bebe al meu misca, il simt zi de zi cum misca in burtica, reactioneaza la muzica, ceea ce ma bucura. Vedem ce va fi!
Comentarii