-
In ultimele zile am o stare destul de proasta. Nu ma refer la fizic, dpdv fizic chiar incep sa ma simt mai ok. Dar psihic si moral, sunt la pamant. Nu imi mai intra nimeni in gratii, prefer sa stau singura, sunt foarte morocanoasa si suparacioasa. Parca as plange intruna, din orice motiv, oricat de banal ar fi. Chiar nu ma simt confortabil asa, dar parca simt ca am mainile legate, caci nu pot sa ies din starea asta. Nu e nimic care sa ma scoata..
Zilele trecute mi-am facut programarea pentru primul ecograf : 9 NOIEMBRIE. abia astept !! Abia astept sa imi vad comoara din burtica si poate ne ajuta Dumnezeu sa vedem ce ar putea sa fie. Macar un indiciu, oricat de mic ar fi el.
Spitalul la care mi-am favut programarea se numeste Chelsea and Westminster Hospital, fiind aproale de locul unde lucrez ( 10 minute - mers lejer ). Programarea o am la ora 15:35 .
Astept prin posta o scrisoare cu programarea pentru moasa (midwife). Chiar am cateva nelamuriri pe care vreau sa le discut cu ea.
Oof, cat imi e de greu sa fiu departe de tara mea, sa ma descurc printre straini. Abia astept totusi, sa ajung in tara si sa fie totul mai simplu. Si imi e greu sa le fac pe toate singura, pentru ca "tati" nu prea s-a implicat pana acum, el fiind mai comod si vazand ca eu ma descurc singura, ce o fi zis? "LAS-O CA POATE ". Normal ca pot si singura, doar fac totul pentru buburuza din burtica mea ?. Merg pana si in panzele albe pt comoara mea si nimic nu imi sta in cale. Nimeni si nimic. Sunt o fire ambitioasa, o femeie puternica si asta vreau sa ii transmit si copilului meu. Sa fie independent, sa se descurce in viata si sa nu stea la mila nimanui. Totul trebuia sa faca el, sa nu astepte nimic de la nimeni. Sa fie puternic si destept, ambitios si sa ii mearga mintea.
Abia astept sa ii insuflu cateva din valorile mele ?. Sa ne jucam impreuna, sa ii citesc povesti, sa imi vad copilul cum zambeste...
Comentarii