-
A venit data de 22 noiembrie si am mers sa-mi vad gargarita iar. Bineinteles emotiile erau prezente. Am primit si prima poza cu el/ea...o minune mica cat un bob de mazare care crestea in burtica mea...o inima puternica, care facea tot posibilul sa bata cu putere pentru a-mi arata ca vrea sa fiu mamica lui/ei. Am facut si primele analize, care spre fericirea mea au iesit foarte bune. Aveam 9 saptamani. 9 saptamani pline de fericire si implinire. Asteptam cu nerabdare sa fac 12 pentru a afla poate ce este bobita mea. Fiecare zi care trece ma face sa cred ca Dumnezeu ma iubeste atat de mult si are asa multa grija de noi incat totul va fi bine pana la capat!
Comentarii