-
Buna!Au trecut deja cateva saptamani de cand suntem trei.Tot nu imi vine sa cred ca imi strang minunea in brate, ca am reusit sa il nasc natural asa cum imi doream,inca nu am depasit experienta urata cu personalul in ceea ce priveste spitalul despre care auzisem doar laude, spitalul Filantropia.Am trecut cu brio despre furia laptelui,dupa multe ore de muls manual,caci pompa a fost fix degeaba in afara de multa durere si cativa stropi de lapte nu am reusit nimic altceva.E o calatorie frumoasa, cu multe necunoscute,pot confirma ca mi s-a activat instinctul matern,mi-am depasit frica de a dormi cu bebe in pat, deci patutul il folosim pentru altele nu pentru dormit.Partea cea mai grea mi se pare cand plange,avem colici inca din spital,am incercat deja numeroase picaturi insa prea mare efect si alaptarea implica un efort destul de mare, pentru mine avand probleme cu coloana,simt din plin durerile de spate,pe fiecare segment.Per total supravietuim,somn destul de putin, plans destul de mult,uneori mi-e aproape imposibil sa il impac.Il iubesc din tot sufletul si nu suport sa il vad cand se chirceste din cauza burticii..
Comentarii