Povestea de dinainte de sarcina

Atunci cand pleci pe "drumul conceptiei" alaturi de partener, nu stii la ce te inhami. Pentru unele persoane e totul usor, bebe apare din prima incercare, alteori..e putin mai dificil. Nu degeaba se zice ca apare atunci cand crede el ca e momentul sa apara. Asa a fost si in cazul nostru.. Ne doream copil de mult timp, insa, nu era inca momentul, eu fiind inca la facultate, neavand un job stabil, am vrut sa asteptam putin, macar sa imi termin studiile. Anul trecut, in iunie, mi-am luat diploma de licenta si tot anul trecut, in februarie, ne am "pus pe treaba". Ne am luat cateva luni o marja de eroare, ne gandeam ca raman undeva prin vara. Lucru ce nu s-a intamplat. Toate prietenele mele au ramas repede, unele din prima luna, altele in maxim 3-4 luni. Deja devenea frustrant. Fiind tineri, se considera problema de infertilitate abia daca incerci de un an, deci, mai devreme daca ma prezentam la medic, nici nu ma lua in seama. In septembrie totusi am facut primul pas si m-am dus la un doctor ginecolog, in ideea de a-mi face o ecografie si a-mi da un tratament pentru menstruatia neregulata (avusesem chisturi in trecut, ma gandeam ca pot avea si acum si voiam sa vad daca si asta e cauza pentru care nu raman)si durerile menstruale mari, pe care le am de cand ma stiu. Zis si facut, chisturi aveam pe ambele ovare, insa, mi-a spus ca nu e asta neaparat cauza pentru care nu raman. Avand si menstruatie neregulata, poate am luni in care nu ovulez sau nu se poate face "magia" din cauza grasimii de pe organe. Avand ceva kg in plus, rana pe col, eram destul de deshidratata si jos, aveam si infectie urinara, eu in general fiind "certata" cu apa (am si pietre la rinichi din cauza asta..horror cand ai vreo criza si elimini o piatra, va zic! Beti apa!!) ok, revenim la povestea noastra.. Analizele au iesit bine, papanicolau, secretie, hormoni etc. Mi-a recomandat sa nu bagam hormoni in mine din nou (cum am bagat acum ceva ani pentru chisturi si am ramas dereglata pe alte parti, iar chisturile au reaparut) mi-a dat ceva naturist (nu voi da nume, nu vreau sa recomand aici ceva) si mi-a recomandat sa beau in jur de 4l pe zi, sa incerc sa slabesc putin, sa mananc mai sanatos si sa nu ma mai stresez. Dupa 3 luni de tratament mi a zis sa ma intorc la ea sa vedem daca s-a modificat ceva sau schimbam tratamentul. Zis si facut, in luna noiembrie am luat tratamentul, trebuia sa astept prima zi a menstruatiei si cum mie imi intarzia si cate o luna, a durat ceva ce-i drept:)) timp in care noi aveam in plan sa ne protejam, in septembrie anul acesta avand nunta programata si nu voiam sa riscam sa nasc la nunta sau fix inainte. Practic ne-am protejat, teoretic.. Nu prea :))) in februarie, dupa terminarea menstruatiei, trebuia sa ma duc iar la medic pentru a vedea daca s-a schimbat ceva..insa..in februarie am ajuns direct la ecografie de confirmare a sarcinii.. Am ramas in ianuarie, deci la nici 3 luni de tratament, cand "ne protejam". Nu stiu cand s-a intamplat minunea, pentru ca in perioada aia nu tineam socoteala, ma bucurasem cand am trecut de luna decembrie ca nu am ramas atunci, sa risc sa nasc fix la nunta, si aia a fost. In jur de 27 decembrie simtisem eu ca am ovulat (de obicei am simptome) si ne-am ferit in perioada respectiva, nu am avut contact deloc, ci doar inainte cu vreo saptamana si dupa, parca pe la inceputul lui ianuarie. In ianuarie, incepand cu 14, am avut 3 zile de scurgeri usoare, mai usoare decat la menstruatie, dar am dat vina pe tratament si am zis ca aia e menstruatia, mergem mai departe, ne reapucam din februarie de treaba. De fapt, atunci a fost nidatia.. Dar eu, in continuare, ma bucuram ca nu am ramas. Aveam in plan sa mergem sa isi faca si el o spermograma in februarie sa eliminam posibilitatea de a avea si el ceva si oricum tot procesul ar mai fi durat. In plan, eram doar insarcinata la nunta. Dar el a avut alt plan.. Si da, a aparut fix in cel mai bun moment! A stiut sa isi aleaga. A aparut pandemia intre timp, am ramas acasa pe perioada sarcinii, ceea ce mi-a facut suuper bine, tinand cont de greturi si starile de rau pe care le am avut pana la 20 de saptamani, nunta s-a amanat pana la urma, sunt si angajata, asadar primesc indemnizatie mai mare decat as fi primit de pe urma facultatii, si, ce era cel mai important pentru mine, nu sunt legata de nimeni la finalul concediului, avand contract pe perioada determinata, nu voi fi obligata sa ma intorc la munca daca nu am cu cine lasa copilul. De mult discutasem ca eu sa raman cu bebe acasa pana face 3 ani, sa il dam direct la gradinita, neavand bunici/strabunici cu care sa il lasam. Desi nu a fost o perioada atat de lunga si nu ne-am agitat prea mult pe tema asta, tot e un stres, frustrare, suparare..mai ales ca imi intarzia luna de luna, asteptam sa fac test de sarcina, care iesea mereu negativ si asteptam apoi menstruatia sa apara.. Era si presiunea celor din jur care toti aveau copii si "radeau" de codas (sotul, care are 27 de ani), eu avand doar 23 si fiind cea mai mica din "gasca". Acum asteptam sa se nasca bebele nostru voinic si sanatos. Si mamici in devenire, care va chinuiti, stiu ca e greu, dar nu disperati! Stresul si supararea accentueaza infertilitatea!! Am vazut pe pielea mea..