Inca de cand eram insarcinata, chiar si inainte de asta. am considerat primordial sa ma documentez cu privire la toate aspectele care aveau vreo legatura, fie ea chiar si tangentiala cu existenta unui copil. Am procedat si procedez in aceasta maniera deoarece dupa cum este bine cunoscuta vorba din popor: copilul vine fara instructiuni de folosire :) In mod cert, si in prezent consider ca este esentiala informarea adecvata, dar ce te faci cand cautand informatii gasesti doar informatii contradictorii? Ce faci atunci cand cu privire la acelasi aspect, doctori celebrii, studii de specialitate concluzioneaza diametral opus? Care informatie este plauzibila? sa nu mai vorbim de cele "n" pareri date de membrii familiei si prietenii binevoitori. Ce faci atunci cand procedezi intr-un fel, deoarece ai citit tu undeva, si imediat dupa, realizezi ca exista atat de multe alte pareri, incat nu mai stii daca ai procedat corect sau nu?
A fi informat, este in mod evident un lucru benefic, nu sunt si nu voi putea fi vreodata adepta ignorantei, dar intrebarea este, unde este limita dintre beneficiile aduse de informatiile culese si nocivitatea informarii continue si excesive...
A nu se intelege aceste randuri ca fiind impotriva informarii, nici gand de asa ceva, consider in continuare ca o mamica in prezent, trebuie sa fie o mamica informata. Faptul ca poate parintii sau bunicii nostri, nu au fost informati si totusi am crescut mari si sanatosi, nu este un argument suficient de solid ca sa concluzionez ca nu este bine sa fii informat. Ei nu au fost informati pentru ca nu aveau acces la informatii. Insa, cel putin in ceea ce ma priveste, trebuie sa recunosc ca au fost situatii cand informarea excesiva mi-a daunat.
Pentru exemplificare, mentionez ca inainte de a se naste piticul meu, am citit tot ce se putea citi cu privire la primele luni de viata a unui bebelus. Am cumparat carti, reviste, am rascolit internetul in sus si in jos, am facut cursuri de puericultura, eram o enciclopedie ambulanta cu privire la acest aspect. La modul teoretic stiam tot ce se putea sti, dar uite ca a venit momentul cand puiul meu s-a nascut, era la mine in brate si urla ca din gura de sarpe..., Ce faceam in acel moment? Toate informatiile s-au suprapus cu starea post nastere, si in loc sa-mi urmez instinctul sa-mi iau puisorul in brate, sa-i spun cat il iubesc, si sa incerc sa-l linistesc, creierasul meu de proaspata mamica "informata"si obosita, dadea "search" in memorie si incerca sa aplice ceea ce citise ea undeva candva. Mai mult, in loc sa imi urmez instinctul, procedam contra acestui instinct, deoarece " am citit eu undeva ca nu se face". Am tinut-o asa timp de 2 -3 saptamani, pana in cele din urma, am fost in stare sa discern informatia adunata, de starea de fapt, si sa realizez ca fiecare copil este unic, ca nu exista o regula general valabila care se aplica la copii, ca faptul ca imi tin puiu in brate si dorm cu el pe piept nu il va face sa nu mai vrea sa doarma altundeva, ci este ceea ce are el nevoie atunci. Abia dupa 3 saptamani am inceput sa imi urmez instinctul meu de mama, sa procedez cum simt, si informatiile culese sa le aplic adiacent, in functie de situatie. A durat 3 saptamani sa ma pot purta natural si sa folosesc informatiile doar cand aveam nevoie de ele, sa le pliez pe comportamentul meu si al fiului meu. Inca ma simt vinovata pentru acele 3 saptamani cand fiul meu nu a beneficiat de mine integral, cand am fost ca o masina care incerca sa functioneze dupa carti, cand am fost cu el mai mult cu mintea decat cu sufletul, cand el avea atata nevoie de mine. Inca imi cer scuze fata de el pentru acele 3 saptamani, incerc sa pun totul si pe seama oboseli si dereglarilor post nastere, dar cred ca principalul factor au fost prea multele informatii culese la acel moment, Informatii care erau atunci atat de abstracte incat nu am putut nici macar constientiza punerea lor in practica.
O data ce am invatat sa discern informatiile culese, toate informatiile mi au fost nu numai de ajutor ci esentiale in cresterea piticului meu, insa din experienta traita in cele 3 saptamani am invatat ca o informare in exces poate fi si daunatoare, ca exista undeva o limita intre a fi informat si "a face chiar totul ca la carte"...Sunt situatii in care si acum, desi stiu ca am citit si ce am citit despre un anumit subiect, procedez total opus, de ce o fac? o fac pentru ca stiu si simt ca asta e mai bine pentru piticul meu, darfiind informata, stiu avantajele si dezavantajele lucrului pe care il fac, si aleg in cunostinta de cauza. Acelasi lucru se aplica si inc cazul informatiilor contradictorii culese de la diferiti medici celebri. Nu ai de unde sa stii care este cea mai buna varianta, la urma urmei trebuie sa faci ceea ce simti ca este bine pentru copilul tau, analizand avantajele si dezavantajele fiecarei opinii. Consider ca acesta este marele avantaj in a fi informat, faptul ca procedez in cunostinta de cauza, insa din proprie experienta cat si din multe exemple din jurul meu, pot spune ca este un teren foarte alunecos intre a fi informat si a proceda ca la carte in detrimentul copilului, deoarece de multe ori ceea ce scrie in carti nu se aplica copilului tau...
http://www.carierademamica.blogspot.ro/
Comentarii