-
După nici 12 ore de stat la terapie intensivă, am urcat în salon unde am “primit” bebelușa. Ei bine, a fost un amalgam de trăiri; bucurie, extaz, nu îmi venea să cred că am născut-o, durere de la operație + toate cocktail-urile pentru nașterea naturală, abia mă ridicam și mă puneam în pat. La început a fost bine cu micuța Natalia, a fost hrănită și era liniștită însă, următoarea masă de supliment am sărit-o în speranța că o pot alăpta, din păcate nu era pornită încă lactația, canalele erau înfundate și nici nu aveam sfârcurile bine formate și nu a reușit să tragă nici cu mamelon, colostru era însă destul de greu de scos…și a avut muulte sesiuni de plâns, timp în care am ținut-o în brațe, am tot ridicat-o, am legănat-o.. am făcut de toate, astfel a trecut timpul și a venit următoarea masă. Odată mâncată, draga mea bebelușă era foarte cuminte. Și noaptea a trecut cu bine.
Cu toată sinceritatea, amintindu-mi clipele de atunci, pot spune că o mamă găsește forță și tărie și putere chiar și în clipele cele mai “negre” pentru puiul ei!
Comentarii