-
În primul rând noi avem deja o fetiță, avea 8 luni când am bănuit că sunt însărcinată.
.
Aveam un test de sarcină în casă, i-am spus soțului că am aceasta bănuială fără ceva simptomatologie asociată, pur și simplu. Soțul a spus că sigur nu crede și nu este cazul. Am zis ca el, fie. Apoi am avut o indigestie de zile mari, din somn m-a luat câbd se crăpa de zi și m-a ținut până la prânz, am pățit și la prima sarcină. Apoi a început o oboseală divină, la fel. Până în ziua în care trebuia să vina menstra, am zis în dimineața aia "eu azi la primul somn al Vanesseibfac testul de sarcină. Nu am apucat la primul dar la al doilea da.
.
Am mers în baie cu teamă și mă gândeam, cum ar fi acum ca și al doilea test de sarcină din viața mea să die pozitiv?! Șansele au fost de 100%, eram chiar foarte însărcinată. Mă simțeam copleșită, simțeam că nu mai am aer și că fuge pământul, cum o să mă descurc cu 2 bebei mici, o să mai am timp pentru fiica mea?! Eu am fost soră mai mare și am simțit ca nu mai sunt iubită de mama mea după venirea fratelui meu! O să mai am timp pentru tatăl lor? Dar pentru mine?
.
Seara când a ajuns soțul acasă, nu am îndrăznit să spun ceva. A întrebat el fiind ferm convins că este negativ. A zis că sa îi spun, eu i-am spus că vreau să îi arăt. (Noi am tot amânat programarea nunții și stabilisem că o să fie nuntă și botez a doua oară) În timp ce mă întorceam cu testul i-am zis ca vom stabilii data nunții. A spus ca nu crede, s-a uitat la mine, s-a uitat la fiica noastră, apoi la mine și a zis că mai facem un test.
.
Am luat al doilea test, i-am dat lichid seminal (sună haios) și testul în brațe. S-a pozitivat imediat și a spus că "ne vom descurca cum am facut-o și până acum".
.
Acum urmează o luptă contra cronometru pentru a ne muta și a ne asigura că totul este bine pentru noi și puii noștrii.💗
.
Sunt iubiți nespus și doriți cu părinți tematători că nu vor oferii suficient însă vor oferii tot ce au mai bun.
Comentarii