Decursul sarcinii

Cum a decurs sarcina? Desi ma stiu cu unele probleme medicale, si imi era teama de unele pericole, pana acum (sapt 31) totul a decurs foarte bine, pot spune ca am avut o sarcina cat de cat usora, pentru ca nu am avut greturi puternice, stari de voma sau alte complicatii de genul. La inceput ma simteam doar foarte obosita si simteam nevoia sa dorm continuu, mai aveam zile in care doar ma durea spatele si simteam unele intepaturi in burtica acompaniate de dureri, pe care inteleg ca le aveam si din cauza faptului ca activitatea mea la munca era una foarte activa si presupunea mult stat in picioare, iar acesta in creea contractii false, am incercat sa iau usor masuri in acest context insa nu prea imi iesea si cu toate cele eram tre ambitioasa sa merg la munca, sa nu intru in concediu de risc maternal, ma gandeam ca nu o sa am ce face acasa atata timp… Pana in ziua de 24 martie, cand efectiv am clacat din cauza stresului, oboselii si totate cate se sapargeau in capul meu la munca, inca de dimineata de cand m-am trezit m-am simtit slabita si imi cursase si sange din nas, insa nu am luat foarte tre in seama pentru ca intelesasem ca este normal… Am plecat la munca, parca incepusem sa imi mai revin putin, asta pana la ora 10:30 cand am simtit ca imi curge iarasi sange din nas, am fost la toaleta, am rezolvat problema, dar toata agitatia, toata activitatea si efortul pe care le depuneam au pus mai tare accentul asupra mea: am simtit dintr-o data cum imi fuge pamantul de sub picioare, cum ametesc, parca simteam si usoare frisoane si intelpaturi foarte puternice in burta, nu stiu cum am reusit sa ajung din sala de mese (acolo imi desfasuram in acel moment activitatea pentru ca era pauza de masa, fiind inginer calitate in alimentatie) pana in birou, dupa care cred ca am pierdut cateva minute firul, pentru ca imi aduc aminte doar ca erau doua colege in jurul meu, care cred ca ma intisasera pe scaune, pentru ca stiu ca eram intinsa, una striga sa sune cineva la 112, iar cealalta statea langa mine si ma mangaia pe burtica, spunand, “Te rog, fi bine, nu face prostii, bebe te rog stai cuminte nu o supara pe mami!”… m-am speriat foarte tare, iar in acel moment mi-am dat seama ca trebuie sa stau acasa ca nimic nu era sa fie mai important decat minunea pe care o purtam in pantece si nu merita sa ne punem in pericol! Din acea zii sunt acasa si nu e cum mi-am imaginat, chiar aveam nevoie de aceasta odihna, m-a ajutat acest timp sa organizez casa treptat pentru membrul ce urmeaza sa il primim! Si multumesc lui Dumnezeu ca acela a fost doar un semnal de alarma si nu ceva mai rau care sa complice doamne fereste lucrurile! Sarcina a decurs in continuare normal, singurul lucru care ma supara foarte tare este ca am arsuri foarte puternice de la stomac, dar chiar si acestea am inteles ca sunt normale… cat despre bebe, si el este bine, din toate analizele si ecografiile reiese ca totul este normal si in parametrii, doar o singura exceptie la rinichiul stang care are o minima dilatatie, dar care nu este de ingrijorat si nu pune probleme.