-
Iată ca a venit și ziua mult așteptată. După 3 nopți petrecute în spital, a venit ziua în care mami și bebe pleacă acasă. Medicul cu care am născut a venit la prima oră pentru a ne da OK-ul pentru a pleca acasă. Mai apoi și la bebe a venit medicul neonatolog să se asigure ca totul e bine înainte de plecare. Ultima noapte a fost cea mai grea deoarece bebe a făcut icter și a trebuit să stăm la lampă. Din cauza lămpii eu nu am putut dormi aproape deloc, însă important a fost ca bebe a fost cuminte și a stat timpul necesar. Abia așteptam ziua externării pentru a ne întoarce acasă la frățiorul cel mare. Zilele petrecute în spital au fost tare grele pentru mine, deoarece o bucățică din inima mea a rămas acasă la băiețelul meu cel mare. De când s-a născut nu am petrecut nicio noapte unul fără celălalt, iar lucru ăsta m-a întristat puțin. Mereu mă gândeam la el și abia așteptam să mă întorc acasă. În drum spre casă, tati a oprit la un magazin cu jucării pentru a cumpăra cadoul lui bebe pentru frățior. Iar după cum i-au fost cerințele, tati a găsit “o camionetă male, maaalee”.
Cu inima cat un purice am pășit spre ușă de la intrare. Eram curioasă de reacția lui cu bebe, cu mine.. totul era nou și parcă nici nu știam ce să zic prima dată. Frățiorul ne aștepta în prag, iar când am intrat în casă primul lucru pe care l-a observat a fost scoica, care era în brațe la tati. Când s-a aplecat tati și a văzut ce e în ea a strigat taaare “beeebeeee miiiic”. Pe loc inima mea s-a umplut de bucurie și am observat cu câtă iubire îl privește pe cel mic. Pe moment nu a vrut să vină la mine, probabil fiind puțin supărat pentru plecarea mea atâtea zile. Însă încet, încet ne vom obișnui unul cu altul și totul va fi bine. Inima mea e acum plină. Avem două comori pe care niciun ban din lumea asta nu le mai poate cumpăra!
Comentarii