-
Sarcină cu bebe nr. 2 este super diferită de prima sarcină. La prima sarcină parcă nici nu am simțit ca sunt însărcinată până prin luna a 8-a, când mi-a “explodat” burta. Însă de data asta, după primele săptămâni de sarcină grețurile și-au făcut apariția. Dimineață erau foarte dese, iar de multe ori sfârșeam cu capul în wc. Partea asta mi s-a părut cam cea mai grea, deoarece sunt o persoană care vomită foaaaarte rar și nu prea sunt obișnuită. De aci au început și speculațiile între apropiați. “Dacă ți-e rău e fată”. “Dacă ți-e rău e băiat”.
Sincer, mi-ar fi plăcut să fie fată, dar parcă totuși voiam să fiu mamă de băieți.
A venit și ziua ecografiei. Aveam 16 săptămâni și câteva zile. Cu mari emoții am pășit în cabinetul doamnei doctor, care de îndată mi-a spus să mă așez pentru a începe ecografia. Bebe era bine, crescuse ok (având în vedere ca bebe nr.1 încă era alăptat) și tare greu s-a lăsat “pozat”. După ce i-a făcut toate măsurătorile doamna doctor m-a întrebat dacă știm deja ce va fi (dansa nu mai ținea minte dacă ne-a spus). Cu mare nerăbdare am așteptat răspunsul, însă în timp ce îmi făcea ecograful eu deja mi-am dat seama.. Eraaaaaa… încă un băiețel! 🩵 Tati era cu noi în cabinet și tare mândru a mai fost :))
Așa cum instinctul mi-a spus de la început, voi fi mamă de băieți.
Comentarii