-
Timpul trecea, ajunsesem la 25 de saptamani si imi doream sa vina mai repede ziua programarii la morfologia din trimestrul 2. Citisem mult despre aceasta si eram tare nerabdatoare sa ii vad chipul iubitului meu bebelus, sa vad cum se dezvolta, cat a crescut de la ultima ecografie si sa-i aud bataile inimii. In ziua programarii emotii mai mari decat atunci cand am aflat ca sunt insarcinata. Asteptam sa intru si timpul trecea tot mai greu. Imi vine randul, eu super fericita merg sa ma schimb si parca voiam sa zbor pana la patul acela, sa imi vad mai repede puiul. Incepem morfologia, domnul doctor verifica fiecare particica a corpului. Ajunge si la inimioara si o aud cum bate. Simteam cel mai bun sentiment, parca ceva ma completa si imi dadea cea mai mare putere cu fiecare bataie a inimii lui. Era un sentiment divin. Dar asta nu era tot, ma astepta ceva mult mai minunat, stateam si ma uitam pe acel ecran la fatuca puiului meu care isi tinea manutele la barbie, parca se ruga. Era atat de minunat si parca imi venea sa il mananc. Imediat iesita de la morfologie il sun pe iubitul meu si ii spun cat de fascinata sunt de puisorul nostru mic, astepta si el cu nerabdare sa ajung mai repede acasa, sa il poata vedea. A fost minunat !
Comentarii