-
Jurnal de sarcină
Am fost destul de îngrijorată din punctul asta de vede, deoarece toată lumea mă întreba dacă simt bebelușul. Mișcările bebelinei au venit foarte târziu, cred că undeva în săptămână a 16-a, am început să simt primele ei miscări, a fost chiar o fetiță cuminte și nu prea si-a făcut simțită prezența. Atunci când mă întrebau cei din jur, dacă simt că mișcă, răspunsul meu era "Nu" dar eram și foarte îngrijorată de acest aspect. Mișcări cred că erau, doar că luandu-mă cu serviciul nu-mi dădeam seama ce se întâmplă. Uneori, seara, ma uitam la burtica și așteptăm emoționată acel moment. Nu a durat foarte mult și au început sa apară tot mai apăsate. Bebelina începuse sa-si facă prezenta. Parcă erau niște mici fluturași la mine în burtică. A fost o senzație minunată, o împlinire!
După prima mișcare, am început să fiu nerăbdătoare să o simt iar și iar. Eram în permanență cu mâna pe burtică, poate micuța mea îmi trimite v-un salut. O mângâiam și așteptăm răspunsul ei. De cele mai multe ori mă simțea și îmi răspundea la mângâieri. Uneori mai vorbeam cu ea și ascultam muzica împreună. Îmi plăcea cel mai mult, atunci când venea seara și stăteam în pat și îi simțeam fiecare mișcare. Nu știu dacă și la voi este la fel, dar la mine, atunci când îi spuneam soțului că bebelina se mișcă și să pună mâna pe burtica să o simta și el sau să se uite la burtică, brusc minunea noastră stătea nemișcată...zici că simțea când este privită. La început aceste mișcări erau slabe și greu de perceput, deoarece fiind la prima sarcina nu știam dacă sunt mișcări fetale și gaze intestinale sau crampe stomacale, de exemplu. Pe măsură ce sarcină a evoluat și bebelina creștea, mișcările deveneau din ce în ce mai puternice și, în loc sa vorbim despre micii fluturași, ma întrebam ce mica balerina am în burtică.
Comentarii