Draga bebeluca,
Mi-as dori sa iti pot spune ca ai o mama curajoasa dar din pacate nu este asa...Cu cat trec zilele ma gandesc cu groaza si teama la durerile nasterii. Stiu ca voi suporta totul gandindu-ma doar la tine si totul merita pentru a te avea pe tine dar nu pot sa nu recunosc ca is speriata. De ce nu pot fi oare mai curajoasa? Stiu, nu-s prima nici ultima care va da nastere unei minuni dar degeaba....is speriata, is ingrozita chiar. Ma inspaimanta ca mai este 1 luna jumate si deja am starea asta...ce voi face cand vom fi la termen ??? POate azi am doar o zi mai proasta, poate si vremea e de vina ... nu stiu. Prin 20 ne vom duce sa vorbim despre nastere cu doamna doctor, moasa,etc. Poate ma va linisti mai mult acea intalnire. Vrea sa le intreb parerea despre anestezia epidurala. Pe net sunt atatea informatii pro si contra iar eu as vrea o parere avizata. Ma gandesc ca din experienta lor pot sa-mi spuna ce ar fi mai bine pentru amandoi. Sper sa nu consideri un gest de lasitate din partea mea ...
In rest suntem bine, mult mai bine decand suntem acasa. Desi trebuie sa recunosc ca nu m-am asteptat sa avem atata treaba 
. Ba facem curat, ba spalam,ba calcam, ba facem papa ...suntem harnicuti amandoi!!! Imi dai putere puiule cand te simt cum imi mai dai un impuls in burtica. Doamne ca seara eu cu tati tau ne uitam spre patut si ne tot miram"peste o luna jumate o sa avem un bebe!!!!!!!!:))". Ce minunatie!!!
Te pupam dragule!!!
Comentarii