-
Multe mamici se confrunta cu insomnie in sarcina. Eu nu am fost una dintre ele. Auzeam peste tot de asta si mai ales in ultima luna toata lumea ma intreba daca dorm. De fel adorm foarte greu dar si cand adorm nu ma mai trezesc. De dormit dormeam cu ditamai burtica si inca bine pot spune. Dupa ce am nascut am inceput usor usor sa adorm din ce in ce mai greu. Trezitul constant sa pape bebe si plansul de colici din prima luna mi-au ametit un pic organismul. Acum la 3 luni distanta bebe deja doarme de o luna toata noaptea, eu totusi nu pot sa adorm mai devreme de 1 jumatate-2 noaptea. Desi stau linistita in pat totusi nu ma ia somnul si ma intorc pe toate părțile. O sa mai dureze pana imi revin insa este obositor dimineata. Cand se lasa seara sunt ca un titirez. 😅 E culmea sa doarma copilul si mama sa nu aiba somn. Nu stiu cate mamici sunt in situatia mea dar este enervant. Cand plange copilul iti pica ochii in gura iar cand doarme nu ai somn. Culmea! Sper sa ajung cat mai repede la o ora rezonabilă de somn, momentan ma multumesc ca mai atarn dimineata in pat. Asa ca daca nu aveti insomnie in sarcina sa luati in calcul si dupa nastere ca este posibil sa apara. Mai bine sa fim informate decat sa fim luate prin surprindere.
Peste tot se vorbeste doar despre insomnia din sarcina fiind frecventa, nu am vazutbsa se vorbeasca si dupa sarcina de ea. Insa, cu siguranta nu sunt singura in aveasta situatie. Dar cum proaspetele mamici mai au si o depresie postnatala sau pur si simplu sunt obosite, nu se mai pune accent si pe asa ceva. Este foarte frustrant sa vezi ca seara de seara eatw aceeasi poveste. Am ajuns la un moment dat sa fac o criza de plans din aceasta cauza. O seara obisnuita in care stii ca dureaza mult pana adormi. Diferenta era ca a doua zi de dimineata trebuia sa plecam de acasa cu treaba si trezirea era pe la 6 dimineata. Stand asa in pat degeaba si vazand ca se facuse ora 2 si eu nu adormisem(bebele dormea de la 11 30, in pat eram deja denla 12 fara un pic) ma apucasera nervii. Starea de agitatie a devenit atat de puternica incat imi venea sa plang. Normal ca am plecat din camera sa nu trezesc copilul, cu gandul ca ma duc la baie, trag o repriza de plans, ma linistesc si ma bag inapoi in pat. Doar ca nu a fost deloc asa. Plansul a devenit din ce un ce mai puternic pana nu ma mai puteam opri si imi era rau. Plangeam cu sughituri de ma auzise si sotul care dormea cautandu-ma speriat prin casa si neintelegand initial ce am. Care e motivul. Dupa o astfel de criza de plans nu ma mai puteam tine pe picioare, ameteam de nu ma puteam ridica la verticala, numai in genunchi ghemuita reuseam. Surpriza ca deodata a inceput sa urle bebelusul din dormitor cat putea de tare. Cu siguranta mi-a simtit starea si din somn. Si uite asa pune si linisteste o criza de plans a bebelusului cum nu vazusem pana atunci. Pe la 4 dimineata am incheiat spectacolul si am adormit de epuizare. In loc sa dorm macar 5 ore linistita am facut sa die doar 2 si alea chinuite.
Indiferent de situatie e bine sa ai rabdare si iar rabdare.
Asadar luati aminte ca orice e posibil, nu zi hop pana nu sai gardul!
Comentarii