-
Nu aveam nimic planificat pentru noaptea de revelion, am fost doar la parinti, aveam fix 6 saptamani de sarcina iar dupa ora 12, observ o scurgere inchisa la culoare. Stiam deja de la celelalte sarcini ca ceva nu e in regula, deja ma resemnasem, credeam ca asa s a incheiat si sarcina asta.
La prima ora a diminetii am plecat la spital, la camera de garda, unde mi s a redat speranta ca totul va fi bine, tratamentul pe care il urmam era deja maximul din ce se poate lua, iar pana dupa saptamana 12,subtem cumva la voia sortii. Ori avanseaza sarcina, ori, alt tratament nu exista. Inca nu se auzea cordul, in schimb se vedea ceva palpaind la ecograf iar sacul gestational era deja mai mare decat la controlul de cate a zile.
Plina de bucurie, sperante, un nou val de temeri si emotii am plecat de la spital si asteptam cu nerabdare urmatorul control care urma pe la 8 saptamani.
Atunci, din nou totul a fost bine, se auzeau si bataile inimii, totul in parametri, embrionul avea un gram ??.
Cumva pentru noi, sa trecem de 8 saptamani a fost un fel de prag psihic pe care il aveam de trecut, credeam ca de acum nu voi mai sta cu teama la orice pas..
N a fost asa. Teama si emotii am avut in fiecare zi din aceasta sarcina.
Pentru linistea mea mi am cumparat un Doppler fetal sa pot cauta si auzi eu bataile inimii oricand, acasa. Doar ca pana la ecografia de 12 saptamani nu am reusit sa il gasesc. Dar si de atunci... Zilnic ii luam pulsul dimineata si seara
Comentarii