-
09.-15.12.2017
Ma enerveaza dualitatea aceasta a timpului: senzatia mea e ca trece foaaaarte greu timpul, cu viteza melcului turbat, dar pe de alta parte inregistrez cu o lovitura in piept si una in moalele capului ca au trecut deja 31 saptamani si mai am de asteptat doar 63 de zile!!! Pe de o parte cele 63 de zile ramase mi se par o eternitate, timp in care as avea timp sa rezolv tot, sa ma bucur de perioada aceasta superba, sa visez... Pe de alta parte simt ca incep sa ma panichez pentru ca rational mai e atat de putin timp si eu abia ce am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea de a fi insarcinata si uite ca maine poimaine voi fi mama! As vrea sa pot opri timpul putin, macare pt cateva secunde... As aplica tehnica de respiratie pentru calmare si relaxare invatata la cursul lamaze. As respira rar de cateva ori, inspirand adanc pe nas, pana nu ar mai incapea nicio molecula in plus in mine, as face o pauza scurta, timp in care as tine aerul in mine, apoi i-as da drumul pe gura cat mai incet posibil. As incheia cu un oftat al plamanilor goliti de aer... Iar in final m-as simti mult mai calma si mai impacata cu ceea ce va veni.
Bebelino, tu nu ma baga in seama, o mai iau din cand in cand pe aratura. E totul in regula, abia asteptam sa te iubim!
Comentarii