28.10.-03.11.2017
M-am culcat sanatoasa si m-am sculat beteaga: seara eram ok, nimic deosebit, dar dimineata ahh... ce ma durea coloana vertebrala. Ba chiar aveam o umflatura pe o vertebra si cand apasam acolo ma durea de parca m-as fi lovit (omul meu se jura totusi ca in noaptea aceea nu m-a batut!!). Orice miscare faceam, durerea era acolo: nu ma mai puteam apleca sa imi leg sireturile, sa ridic bratele, sa ridic sau sa imping ceva, sa merg, nimic. Nemiscare era cuvantul zilei. A doua zi la fel. A treia zi eram hotarata sa ma duc la medic. Dar nu m-am mai dus, pentru ca asa cum m-a apucat durerea, asa m-a si lasat. Nici macar umflatura nu o mai aveam.
Dupa intamplarea asta m-a cuprins asa o liniste si incredere in viitor cum n-am avut toata sarcina.
Acum sunt convinsa ca bebe o sa fie bine, eu o sa fiu bine, noi vom fi bine, TOTUL va fi bine.
Acum nu imi mai pun intrebari despre cum va fi si daca va fi.
Acum stiu ca o voi tine in brate si o voi iubi din toata inima.
Iubita mea.
Comentarii