Îmi amintesc prima mea sarcina. La doar 6 săptămâni, m-am prezentat la medicul ginecolog cu acuze de "dureri violente". După consult, mi-am dat seama că percepția durerii la mine este un pic... exagerată. Poate că da. Dar țin minte că m-am durut burta, m-au durut contracțiile de la început până la sfârșitul sarcinii.
In schimb, sarcina aceasta, atât de ușoară și frumoasă. Fără dureri de burtă, grețuri, voma, stări de rău. Cred că singurul lucru care îmi amintea că sunt însărcinată era creșterea burticii.
Poate din cauza faptului că prima data am avut fetița, iar acum băiețel. Sau poate datorita faptului că acum deja corpul meu știa de aceste modificări pe care trebuia să le facă, așa încât eu nu mai simțeam durere.
Nu știu motivul, dar pot sa spun că mă bucur că am avut o sarcină ușoară. O binecuvântare.
Comentarii