-
Acum ca știu cum e și m-am obișnuit cu burtica, mi se pare ca voi arata la fel ca acum toată viața. Ca o sa rămân cu burtica asta. Dar hei.. in câteva luni o sa îl cunoaștem pe bebe și lumea noastră se va schimba. Dar cum va fi? Uite, mie nu mi-e frica de naștere (deși azi noapte am visat ca mi se făcea epidurala). Vreau sa nasc natural dacă se poate, dar nu resping complet ideea de cezariana. In fine… nu ma tem de naștere. Dar ma tem de alăptare. Mi-e frica.. dacă nu o sa fac bine? Dacă o sa doară și o sa cedez? Exista și o presiune asupra mămicilor.. “trebuie sa alăptezi mult/nu ii da lapte praf/suporta etc” și ma tem de eșec. Bine înțeles ca vreau sa fac ce e mai bine pentru bebelușul meu. Dar dacă nu reușesc? Asta e temerea mea cea mai mare. Alaptatul. Știu ca voi trece cu bine prin asta și va fi bine.. dar cu toate astea.. ma tem. Vreau sa fie bine și știu ca va fi. Sunt convinsă ca va fi. Și abia aștept sa fiu mama. Sa îl țin in brațe și sa îl alint și sa îl iubesc. Temerile sunt normale.. nu?
Comentarii