-
Scriu acest text dupa o noapte alba in care am tot asteptat sa il simt pe cel mic miscandu-se. Desi sunt in saptamana 27 si poate pana acum ar fi trebuit sa imi treaca fricile aceasta, sunt in continuare atenta si ingrijorata la fiecare semn pe care il consider eu ca nu este ok. Ieri nu l-am prea simtit pe bebe decat de cateva ori si seara ma asteptam sa fie mai vioi, dar sa vezi nu a reactionat nici dupa 2 ciocolati mici si o doza de suc. Nimic.. deja deveneam ingrijorata si evident am inceput sa imi fac tot felul de scenarii. M-am foit toata noaptea, atenta la fiecare miscare pe care ar fi putut sa o simt. Apoi dimineata in sfarsit l-am simtit de mai multe ori si m-am linistit. Ideea e ca nu ar trebui sa ne comparam cu nimeni. Corpul fiecareia este diferit, la unele se poate simti mai alert, la unele este mai lenes. Eu tot citesc tot felul de experiente si am observat ca tind sa raportez experienta mea la a celorlalte si asta imi da cumva o frica - sa nu am si eu Col scurt, sa nu mi se opreasca din evolutie , tot felul de prostii de acestea. Si asta iti rapeste un pic si din bucuria de a fi insarcinata.
Comentarii