-
Încă de când am aflat ca vine bebe mi-am propus sa merg cat mai mult la munca. Desi mi-au propus și puteam întra în concediu de risc maternal sau puteam munci de acasa(din punctul meu de vedere acest lucru era imposibil pt funcția mea), nu mi-am dorit nicio clipa acest lucru. Am vrut sa muncesc cât mai mult, nu am vrut sa stau acasă...am vrut sa îmi continui activitatea. Ma simțeam responsabila pentru toate, având și funcție de conducere, m-qm stresat f tare ca să găsesc un înlocuitor pe masura. Munca mi-a făcut bine...deși erau momente când simțeam ca nu mai pot nici fizic dar mai ales psihic. Statul pe scaun, deplasările pe teren, ședințele, toate mi se păreau imposibile ei extrem de grele. Uneori cedam...alteori trăgea aer în piept și mergeam mai departe. Cea mai mare parte a lucrurilor le făceam singura iar asta ma solicita maxim. Pe mine munca m-q ajutat...sa uit de probleme si sa ma simt urila și apreciata! Voi pana la cate lumi ati mers la munca?
Comentarii