-
Sa va povestesc o trista amintire care m-a determinat sa-mi fie frica de o sarcina.
Aveam 19 ani, eram studenta in primul an la Litere. Spre finalul anului, ajunsa la policlinica pentru alte lucruri pentru fratele meu, dna doctor, vazandu-ma palida (galbena de-a dreptul la fata), m-a invitat sa - mi fac niste analize. Eram cu mama care era prietena oarecum cu dna doctor.. M-a plimbat prin tot spitalul, mi-a bagat ace in toate degetele si nu curgea sange de nicaieri. Mama credea ca am leucemie. M-am speriat foarte tare... M-au plimbat prin toate spitalele posibile pentru analize de tot felul pentru a se depista ce am... Intr-adevar, in ultima perioada mergeam la facultate pe jos si oboseam foarte des, ma opream pt a bea apa si a ma aseza putin, insa nu am banuit ca am ceva... Dupa ce vin rezultatele la sange, imi spune dna doctor ca hemoglobina mea era 3,5... Ma intrebase cum de n-am cazut sau altceva... Eu mancam ca de obicei, nu stiu cum am facut aceasta anemie.... Verdictul:anemie feripriva... Dar de la ce??
Ajunsa in final si la ginecologie, deci am trecut prin toate compartimentele din spitale, abia acum realizez ce era in inima mamei, mi s-a descoperit un chist ovarian cam mare (posibil de acolo sa fie lipsa de sange, cu toate ca dnele doctor spuneau ca nu), mi-au dat trimitere la un spital specializat pentru a ma interna. Chistul era de operatie, nu se putea trata cu pastile.
Of!!! Internata, in cele din urma, mi s-au administrat 4 pungi de sange pentru a corija deficienta si a ma putea opera.. Atunci am aflat ca grupa mea de sange e A2negativ. Un rh nu tocmai bun daca tatal e pozitiv (in cazul unei sarcini).
Revenind, se hotarasc sa ma opereze laparoscopic, intrucat eram virgina, chiar de chistul era mare (dupa operatie aflu ca mi s-a extirpat de pe ambele ovare cate ceva). In sfarsit, sa revin la subiect... De la 19 ani si pana la 31 gandurile mele nu au fost tocmai ok... Daca nu pot avea copii, daca nu gasesc un partener cu rh negativ.....
Dar Dumnezeu mi l-a scos in cale, am gasit partenerul cu rh ul negativ... Deci, teoretic nu mai era nici o problema. Insa dupa ce am ramas insarcinata si mi s-a recoltat sange pt a stabili rh ul, surpriza :aflu ca e pozitiv... Nu avea cum, o fi fost o greseala din laborator.
Mi s a spus sa merg din nou sa ma testez. Insa nu am mai facut-o. De ce? Pentru ca odata ce partenerul era negativ, nu mai conta cum eram eu... Cine stie care e situatia cu aceasta compatibilitate de rh, stie despre ce vorbesc.... Acum sunt curioasa ce rh va avea copilul.... Teoretic ar trebui sa fie al tatalui.. ??
Comentarii