ANUNÈš IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Incarcat in Personal - #Joaca # #gradinita #educatoare #lectie #prescolari #prima zi
1.272 vizualizariPovesteam cu ceva timp în urma despre mareata decizie pe care am luat-o dupa lungi consilii de familie si dezbateri în jurul subiectului ca atare – mersul la gradinita al lui Tudor. Timpul scurt care s-a scurs de la luarea deciziei pâna la ziua cea mare nu ne-a lasat ragaz sa ne îndoim de ceea ce am hotarât sau sa mai avem vreo tentativ de revenire asupra lucrurilor pe care le-am stabilit. E drept ca între timp, animata probabil si de faptul ca în sfârsit am început sa fac un pic de ordine în felul în care ne vom organiza viata în perioada urmatoare, au aparut si alte decizii – cea mai recenta fiind aceea de a ma întoarce mai repede decât credeam ca o voi face la serviciu. Dar aceasta este alta poveste despre care sper sa gasesc ragazul sa însir câteva cuvinte aici într-una din zilele urmatoare. Sa revenim, asadar, pentru moment, la gradi... probabil ca fiecare parinte care a trecut prin asa ceva stie ce înseamna aceste ”prime zile” de toate soiurile. Oricât de pregatit ai fi, oricât de mult curaj ai avea si oricât de mult ti-ai repeta ca e ceva absolut firesc, ca nu e cine stie ce, eu cred ca fiecare parinte are în suflet acea emotie teribila pe care nimeni altcineva nu o poate întelege...
Ne-am pregatit în tihna, am luat micul dejun si, desigur, l-am pregatit si pe domnul Cocolino, pentru ca am tinut neaparat ca în prima sa zi la gradi Tudor sa fie însotit de un prieten de plus, de care, între timp, a devenit nedespartit. Ne-am foit, ne-am alintat un pic, nimic nou în fond... Tot drumul Tudor a fost numnai un zâmbet si i-a povestit lui Cocolino în limba lui bebeluseasca niste chestii pe care eu nu le-am înteles pentru ca mai am nevoie de ceva timp ca sa învat limba aceasta pe care am uitat-o.
Dupa câteva minute am ajuns... Gradinita Ioana, caci despre ea este vorba, este foarte aproape de casa noastra. De altfel, cred ca acesta a fost si el unul dintre criteriile care au contat în alegerea ei pentru Tudor. Ne-a întâmpinat o oaza de verdeata, printre care se zareau, pitite, leagane si jucarii pentru pititci. AM pasit cu emotie pragul gradinitei, încercând sa-i surprind pe furis reactiile lui Tudor. Am cunoscut-o pe teacher Camelia, cea care va avea grija în mod deosebit de grupa lui Tudor si pe ceilalti copii care frecventeaza gradinita în perioada aceasta de vacanta. O fetita dragalasa, cu rochita si funde roz, s-a apropiat de noi de cum am patrun în încaperea plina de jucarii. ”Hei bebelusule, cum te cheama?” l-a întrebat ea pe Tudor, cu un zâmbet larg si prinzându-l vioaie de mânuta. Tudor a privit-o cam nedumerit, dar i-a dat mâna si a zâmbit la rândul lui, apoi s-au întreptat amândoi catre raftul cu jucarii. Din clipa aceea l-am simtit desprins de mine, într-un fel care ma facea în acelsi timp bucuroasa si nostalgica – bucuroasa pentru ca am stiut din clipa aceea ca adaptarea va fi usoara, nostalgica pentru ca, oricât de exagerat ar parea, este pentru prima data când am simtit ca va veni o zi în care copilul meu se va desprinde de tot de mine, pentru ca, în fond, acesta este bunul mers firesc al lucrurilor.
A urmat apoi o ora în care am simtit ca timpul trece îngrozitor de greu – ora în care l-am lasat pe Tudor acolo, la gradi, pentru acomodare. Mi-am privit de zeci de ori telefonul, de teama sa nu se întâmple ceva între timp, m-am plimbat si am încercat sa alung orice urma de emotie negativa. Si. În cele din urma, când ora s-a scurs, am revenit în universul piticilor. L-am gasit pe piticul meu vesel, prin de energie. Când l-am strigat, si-a îndreptat privirea spre mine, a facut niste ochi imensi si a silabisit plângacios – ”ma-mmaa” – întinzând mânutele spre mine în timp ce alerga ca sa ma îmbratiseze. Mi-au dat lacrimile, dar le-am ascuns în spatele unui zâmbet cald cu care l-am primit în bratele mele. Teacher Camelia m-a linistit, mi-a spus ca este reactia fireasca pe care o au copiii în primele zile, de adaptare.
În drum spre casa ne-am amuzat cu domnul Cocolino, pe care era cât pe ce sa îl uitam la gradi. Mi-am dat seama, o data în plus, cât de norocoasa sunt... E clar, lui Tudor îi place la gradi, mi-a dovedit-o din nou astazi, când deja m-a primit cu zâmbetul pe buze când am venit sa îl iau. Si asta nu poate decât sa ma bucure pentru alegerea facuta cu ceva timp în urma.
Comentarii