ANUNÈš IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Incarcat in Mamicilina - #spital #Otita #polipi #punctie #operatie #anestezie generala #emotii #pediatrie
844 vizualizariAzi îl operam pe Tudor – Adenoidectomie + / - Miringotomie bilaterala. Cât de bizar suna ?i de... medical. De fapt ?i de drept este o opera?ie de polipi care va fi combinata (sau nu) cu o punc?ie bilaterala pentru a scapa de lichidul acumulat în urechiu?e în urma otitei care a declan?at toata nebunia din ultimele saptamâni. De câteva zile ma framânt în sufletul meu la gândul ca vom sta în spital, chiar daca numai pentru o noapte ?i chiar daca la Arcadia, unde totul e la superlativ din punct de vedere al serviciilor medicale ?i al profesionalismului... E totu?i o spitalizare ?i o opera?ie – o experien?a pe care cu Elisa nu am trait-o niciodata ?i pe care mi-a? fi dorit sa nu fie nevoie sa o traiesc nici cu Tudor. Însa via?a nu ne ofera întotdeauna scenarii prestabilite, pe care sa le putem repeta înainte de a intra în pielea personajului pe care trebuie sa îl jucam cum ?tim mai bine. La fel cum nu ne ofera nici alternative prea multe... A?a încât, am face bine sa o luam ca atare ?i sa nu pierdem timpul cu lamentari inutile.
Aseara am vorbit cu medicul anestezist – de un optimism debordant, cu foarte mult tact ce face parte, probabil, din recuzita spirituala a meseriei. Mi-a explicat pas cu pas în ce consta interven?ia, de la pregatirea pentru anestezie pâna la trezirea de dupa opera?ie. Pare simplu... ?i probabil ca este... dar pentru mine, ca mama, e un calvar sufletesc prin care trebuie sa trec cât timp minunea mea mica se va afla în sala de opera?ie. ?i cred ca orice mama ar sim?i la fel în locul meu. Nimic nu e u?or, atunci când e vorba de copilul tau. Dar cred ca este esen?ial sa te încarci cu gânduri pozitive ?i sa fii alaturi de el cum ?tii mai bine... În fond, ce suntem noi, parin?ii, daca nu ni?te blânde calauze încercând mereu sa construim binele pentru copiii no?tri. Uneori însa suntem neputincio?i... pentru ca binele nu depinde decât într-o mica masura de voin?a noastra. ?i atunci, încercam sa ne obi?nuim cu ideea ca nu suntem tot timpul actori în scenariul imprevizibil al vie?ii... ca uneori nu putem fi decât spectatori ?i ca tot ce putem face este sa ne antrenam emo?ional pentru a nu ne lasa cople?i?i de emo?ii negative pe care le-ar putea genera ceea ce ni se întâmpla. Eu am început deja antrenamentul...
Comentarii