ANUNÈš IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Incarcat in Personal - # #copilarie #amintiri #nostalgie
1.726 vizualizariSunt multe, putine, dese uneori, prea rare poate totusi... dar ele exista... si sunt atât de de pacute... pentru ca ma las cuprinsa cu totul de voluptatea amintirii si retraiesc în prezent senzatii pe care nu credeam ca fiinta umana le poate resimti astfel, fie si pentru pret de o secunda doua. Da, e vorba de momentele acelea când, privindu-mi minunile, în diverse împrejurari, am parca un soi de flashback-uri din propria copilarie. Situatii cliseu, prin care majoritatea copiilor trec... dar care trezesc în mine un soi de nostalgie atât de placuta, atunci când îmi vad propriii copii traindu-le atât de intens. Mi se întâmpla adesea sa ma las coplesita de memoria involuntara a unor clipe în care reactiile lor ma teleporteaza cu viteza ametitoare în propria copilarie atât de îndepartata, dar pe care o resimt adesea de parca a fost ieri...
...felul în care îsi savureaza înghetata...
...nerabdarea cu care asteapta vacanta...
...supararea cu care merg seara la culcare, pentru ca oricât de târziu ar fi, pentru ei e prea devreme...
...lipsa de chef atunci când vine vorba de teme...
...entuziasmul cu care îsi asteapta cadourile de Craciun ori de ziua lor...
...pofta cu care manânca pepene rosu si se murdaresc pe tricouri oricât de mult le fac observatie...
...oroarea fata de spalatul pe cap si fat de samponul care intra mereu în ochi...
...felul în care îsi pregatesc bagajelele proprii atunci când plecam într-o calatorie...
...si cred ca lista e infinita... doar ca memoria mea nu înregistreaza fidel toate aceste zeci sau poate sute de momente în care îmi amintesc cum, la vârsta lor, eram exact la fel si eu... Clipe de retraire nostalgica a unor bucurii atât de dragi...
Comentarii