Incarcat in Personal - #copilarie #tinerete #relatia cu copiii #conversatie #revelatii
1.674 vizualizariAm avut zilele trecute un deja-vu teribil, atunci când minunea mea cea mica mi s-a agatat de gât si mi-a spus cu o emotie teribila în glas... ”Mami, eu nu vreau ca tu sa fii batrâna!”. A zis-o asa, deodata, fara vreo legatura aparenta cu ceva anume. L-am întrebat de ce nu vreau sa fiu batrâna si raspunsul lui a venit asa de firesc si de natural încât m-a lasat fara cuvinte... ”Pentru ca eu te iubesc si vreau sa fii mereu tânara si frumoasa!”
Mi-am amintit brusc cum cu ani în urma, Elisa mi-a spus cam acelasi lucru... ca nu vrea sa fiu niciodata batrâna. Si ce e curios este ca atitudinea amândurora a fost aceeasi, la distanta de atâttia ani... un fel de teama, combinata cu întelegerea subita a faptului ca la un moment dat toti oamenii îmbatrânesc. M-au înduiosat teribil cuvintele rostite tânguitor, cu voce tremurânda... acum, la fel ca si atunci, cu ani în urma... si m-am întrebat retoric de unde o veni oare dorinta aceasta a copiilor nostri de a ne avea lânga ei mereu tineri si frumosi, ca într-un soi de joc al tineretii fara batrânete fara sfârsit? O fi, poate, nevoia permanenta de protectie... ori poate ideea ca la vârsta aceasta noi, parintii suntem modelele lor? Cine stie... În tot cazul, l-am linistit pe puiul meu mic, spunându-i ca în realitate, oamenii nu îmbatrânesc în suflet niciodata... Nu prea a înteles el cum stau lucrurile, dar mi-a zâmbit larg si mi-a soptit, convins de ceea ce spune... ”Deci tu nu ai sa fii niciodata batrana, mami, nu-i asa?”
Comentarii