ANUNÈš IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Incarcat in Personal - #copilarie #amintiri #emotie #premiere #coronita #serbare #nostalgie
1.264 vizualizariA trecut ceva timp de când s-a întâmplat, dar ziua aceea speciala mi s-a strecurat în suflet, într-un sertar imaginar, din care o voi scoate din când în când ca sa îmi amintesc...
?tiam ca va veni... Am a?teptat-o cu emo?ie în suflet, pentru ca ?tiam ca, la rândul ei, Elisa o a?tepta cu emo?ie. Îmi spusese în ultima saptamâna de ?coala ca are emo?ii, pentru ca î?i dore?te diploma de excelen?a pe care o ob?in numai elevii care au media 10 pe linie... ?i ea înca nu avea toate mediile încheiate mititca ?i, în plus, a avut grija cineva sa o ?ina într-un stres stupid pâna în ultima clipa ?i sa o faca sa scape mai repede de orele de... Am trecut peste asta, explicându-i ca în orice domeniu exista oameni care î?i fac meseria cu drag, din voca?ie, ?i oameni care dezvolta frustrari pe care ?i le revarsa pe unde apuca. Nu ?tiu cât a în?eles acum, dar, cu siguran?a va îne?elege mai târziu... I-am repetat tot timpul ca nu notele sunt cele care conteaza, ci felul în care simte ea ca a înva?at ceva din orele acelea petrecute ca sa ob?ina note mari ?i sentimentul ca a facut ceva cum trebuie ?i ca asta o va ajuta sa ajunga unde î?i dore?te. „Da, mami, în?eleg... dar îmi doresc diploma aceea de excelen?a... în?elegi?”, mi-a spus cu o voce neîncrezatoare. Am zâmbit... ?tiam ca o va avea ?i, într-un fel m-a bucurat aceasta ambi?ie a ei, combinata cu o emo?ie candida, pe care numai copiii o au.
A?adar, a venit ?i ziua speciala... Ne-am dus cu to?ii sa o vedem... I-am sim?it fiecare bataie a inimii când a urcat pe scena ?i ochii mi s-au luminat de margaritare lichide în clipa în care i-am auzit numele. Am admirat-o apoi minute în ?ir, cât timp doamna diriginta i-a strigat pe to?i premian?ii. Era atât de frumoasa... cu coroni?a pierduta printre cârlion?ii zglobii, cu ochii mari ?i cu zâmbetul acela magic pe chip... parca era un portret viu al primaverii, decupat dintr-o carte cu pove?ti nemuritoare.
Mi-au trecut prin minte frânturi de imagini din trecut... alte zile speciale, alte zâmbete ?i lacrimi de fericire, depuse tandru în acela?i sertar al sufletului care devine, pe zi ce trece, tot mai neîncapator...
Chiar a meritat fetita ta tableta! Asta imi aduce aminte de poseta primita de la mama mea (tot asa, vazut initial ca un moft al meu si nu ceva necesar, mai ales ca era si foarte scumpa) in clasa a V-a, in urma unei performante identic... mai mult