Lec?ii de via?a...

Se spune ca fiecare lucru pe care îl traim în via?a are un sens. ?i eu cred cu tarie asta. Iar în ultima vreme cred din ce în ce mai mult în faptul ca experien?ele în care trebuie sa gasim singuri sensuri le traim în momente în care chiar avem nevoie de acele sensuri. ?i cu toate acestea intensitatea trairilor din anumite momente ma face sa ramân fara cuvinte atunci când ele se întâmpla ca atare. Azi mi-am cunoscut copilul într-o ipostaza în care nu îmi imaginam ca îl voi vedea vreodata într-un context anume. ?i nu pentru ca e ceva de neimaginat, ci pentru simplul fapt ca atunci când e?ti parinte cred ca cel mai cumplit lucru este sa sim?i suferin?a copilului tau. Am trait o dubla experien?a, care în mod poate nea?teptat pentru al?ii a fost pentru mine o adevarata revela?ie.

Pe scurt ?i derulând lucrurile în sens invers... Azi a murit peru?ul Elisei, simpaticul Rico, pe care îl adoptasem de aproape doi ani. Privite superficial lucrurile nu ar trebui sa fie extrem de tragice. Elisa a mai avut un peru?, pe Tony, care a murit acum câ?iva ani ?i ?tie cumva ce înseamna moarte, ca animalele mor mai repede decât oamenii ?i toate celelalte pe care un copil le în?elege adesea mai greu. Experien?a a fost însa cople?itoare. Nu ?tim de ce a murit, parea sa fie ok, prietenii mi-au spus ca de singuratate, pentru ca ar fi trebuit sa îi aducem ?i o pereche... oricum e tardiv pentru astfel de întrebari. Doua lucruri m-au marcat însa profund ?i m-au facut sa descopar în mine resurse uluitoare de a traversa experien?e limita. Faptul ca mi-a murit în mâna... a fost de-a dreptul cople?itor. E uimitor cât de traumatizat poate fi sa sim?i cum o fiin?a vie î?i pierde via?a, fie ea ?i un micu? peru?... Te dezumanizeaza pentru o clipa... realizezi cât de efemer este totul în lumea asta. Celalalt lucru este legat de Elisa ?i de reac?ia ei de copil inocent... A început sa plânga decum l-a vazut ca se agita în cu?ca, apoi în timp ce era în palmele mele ?ipa cât putea „Nu vreau sa moara!!!!”, iar în momentul în care a realizat ca peru?ul a murit a izbucnit în hohote „Eu sunt vinovata, ca nu l-am îngrijit destul! Ia-l mami, nu pot sa îl vad a?a!”. Au urmate apoi minute în ?ir de plâns în hohote pe care aproape ca nu ?tiam cum sa-l potolesc. Citisem însa undeva ca în astfel de momente, copiii trebuie lasa?i sa î?i consume triste?ea ?i suferin?a ?i trebuie în?ele?i. Nu consola?i, ci în?ele?i... ?i a?a am ?i facut. Am încercat sa fiu puternica eu ?i sa îi în?eleg triste?ea. La câteva ore dupa ce s-a întâmplat, Elisa a venit la mine ?i mi-a spus ca o doare tare ?i ca a sim?it ceva a?a de ciudat în clipa când a murit peru?ul... „Ca ?i cum am murit eu mami, o parte din mine...” Am sim?it un val de caldura din cre?tet pâna-n talpi ?i m-am ab?inut sa nu izbucnesc eu însami în plâns. Am realizat brusc ca Elisa nu mai este copil, ca simte ?i traie?te totul atât de intens ?i cu o maturitate pe care eu o credeam înca departe. Apoi a zâmbit ?i mi-a spus ca în?elege ca toate lucrurile pe lumea asta au un sfâr?it, dar ca îi este greu sa se desparta de Rico. Am ascultat-o ?i am stat de vorba cu ea mult... despre via?a, despre moarte, despre despar?iri ?i triste?i. ?i am realizat ca dincolo de tragicul în sine al întâmplarii, ceea ce s-a petrecut a fost o lec?ie de maturitate. Pentru ea ?i pentru mine deopotriva...