Adolescen?a � acest minunat univers paralel adul?ilor

Ma uit la Elisa ?i calatoresc involuntar în timp, în vremea copilariei mele. Ea e altfel... adolescenta precoce, copil maturizat înainte de vreme din cauze a caror povara o port în suflet, pe de o parte, dar ?i dintr-o iner?ie a unei genera?ii care cu siguran?a este diferita de cea din care fac eu parte. ?i totu?i, ma regasesc în ea atât de mult, în încapa?ânarea ei, în dorin?ele de copil-adolescent la care eu reac?ionez uneori exagerat ?i involuntar. Bunaoara saptamâna trecuta... ?i-a exprimat dorin?a sa î?i cheme în vizita prietenele ei cele mai bune. Ar fi vrut sa ramâna peste noapte. Ca În principiu nu a? fi avut nimic împotriva, doar ca apartamentul unde locuim acum nu prea permite asta, din lipsa de spa?iu. I-am explicat. A pretins ca în?elege. Dar ?tiu ca în sufletul ei nu a în?eles. Pentru ea nu conta spa?iul, faptul ca se înghesuie toate trei într-un pat... Importanta era ideea în sine... prietenele care vin ?i ramân peste noapte...ce chestie cool. Îmi amintesc ca mama nu mi-a permis niciodata astfel de excentricita?i în copilarie, cu toate ca aveam o casa imensa... Nici nu se punea problema. Foarte rar ramânea prietena mea, care statea la doua case mai sus pe uli?a... ?i asta doar daca ai mei plecau pe la vreo petrecere ?i ca sa nu ramân singura acceptau compromisul...Abia în liceu am avut voie sa îmi aduc acasa prietene care sa doarma la mine... Brusc, îmi amintesc de postere. Cât scandal mi-a facut mama când mi-am umplut pere?ii camerei cu postere desprinse din revista Bravo. Îmi vine sa râd acum... Elisa poate sa faca ce vrea cu pere?ii din camera ei... sunt o mama cool deci, nu? A? vrea sa vada în mine ceea ce eu nu am vazut în mama... ?i am avut atâta nevoie... dar mi-e teama ca uneori instinctul protector matern ne face sa deviem de la traseul firesc al unei rela?ii frumoase cu copiii no?tri adolescen?i. Âlnirii

Revenind... am convenit sa regândim vizita nocturna a prietenelor. Pâna atunci am fost de acord cu o zi de diminea?a pâna dupa-amiaza... în care le-am lasat la dispozi?ie întreg apartamentul. Au facut un proiect la tehnologie (pretextul întâlnirii de altfel...), au probat haine, au dansat, s-au filmat, au mâncat pizza ?i au râs mult... lucruri fire?ti pe care, sub o forma sau alta, ni le doream ?i noi la vârsta lor. Am intrat pentru câteva clipe în jocul lor, dar m-am retras rapid pentru ca am sim?it bariera pe care adolescen?ii singuri o pun adul?ilor. M-am retras în universul paralel al maturita?ii, din care încerc zilnic sa evadez ca sa îmi în?eleg copiii ?i sa le fiu aproape. Am facut-o însa cu mul?umirea ca încerc sa dau tot ceea ce e mai bun din mine ca sa fie bine.