Incarcat in La joaca - #Joaca #copilarie #imaginatie #creativite #inocenta
1.312 vizualizariUneori ma întreb de unde se nasc atâtea ?i atâtea idei în cap?orul lor mic ?i dragala?, alteori ma bântuie gândul ca noi, adul?ii, pe masura ce ne transformam din copii în oameni mari ne pierdem nu doar inocen?a, ci ?i o mare parte din poten?ialul nostru creativ ?i imaginativ. Cum altfel se explica oare capacitatea copiilor de a vedea în lucruri banale ceea ce noua nici macar nu ne trece prin cap?
Exemplu concret – cu ceva timp în urma, al meu copil m-a surprins prin felul în care a transpus în joc o realitate asimilata, pe care a îmbinat-o cu ceea ce avea la îndemâna. Timp de vreo jumatate de ora s-a jucat cu o harta a româniei din plastic, din acele folosite la ora de geografie pentru a desena conturul, în care s-a chinuit sa fixeze be?e de la un vechi joc de Marocco. În fiecare gaura din dreptul câte unui jude? – un ba?. L-am tot întrebat ce face acolo, dar s-a prefacut ca nu ma aude. Apoi, dupa ce a dovedit toate gaurile, s-a ridicat victorios ?i a început sa se plimbe prin casa cântând „Mul?i ani traiasca!” ?i defilând cu harta plina de be?e, devenita dupa o jumatate de ora de munca un tort imaginar, cu lumânari aniversare. Recunosc ca eu una nu m-a? fi gândit în veci la o astfel de asociere... cu toate ca, acum, dupa ce Tudor a transformat harta în tort, mi se pare ceva foarte simpatic ?i firesc. Un lucru e cert... mi-am propus sa îmi privesc mai des copiii când se joaca ?i sa îi ascult mai des... cred ca avem atâtea de înva?at din joaca lor...
Comentarii