ANUNÈš IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Incarcat in Mamicilina - #cuburi #jucarii #educatie #timp liber #jocuri educative
884 vizualizariStrânsul de 10 ori pe zi al jucariilor a devenit parte a programului meu cotidian. Am momente în care renunt, pentru ca realizez inutilitatea procesului repetitiv în sine, am momente în care ma revolt, pentru ca ma exaspereaza dezordinea asta care guverneaza în casa de la o vreme încoace si am momente pline de zel în care strâng în mod creativ, implicându-l pe Tudor într-un fel de joc care se pare ca a început sa aiba succes.
Nu mi-au placut niciodata cuburile pentru construit... da, da acelea pe care le îmbini unele cu altele în culori si dimensiuni diferite, dar pastrând mereu aceeasi forma paralelipipedica ce nu s-a potrivit niciodata cu imaginatia mea. Cine stie care o fi cauza... poate pentru ca spiritul feminin îsi pune amprenta pâna în cele mai mici detalii sau...cine stie... Cert este ca le-am cumparat si Elisei când era mica si lui Tudor cu ceva timp în urma cuburi care se asambleaza, din dorinta de a ma încadra în demersul firesc al unui copil care vrea sa îsi educe creativ copiii. Nici unul nici celalalt nu au manifestat o pasiune deosebita pentru ele, dar asta nu mi-a afectat prea tare instinctul matern de a contribui într-un fel sau altul la dezvoltarea inteligentei copiilor mei. În fond, fiecare copil e unic... si daca nu-i plac cuburile, asta nu îl face mai putin inteligent la fel cum daca nu îi plac florile asta nu îl face mai putin sensibil. Nu îi plac si gata... Ei, dar uite, ca lucrurile se mai schimba câteodata. Asa se face ca, dupa ce au zacut câteva luni de zile prin cutiile cu jucarii, pe sub pat, prin debara, prin baie si prin toate colturile casei, cuburile minune au devenit brusc functionale.
Nu stiu cum anume s-a întâmplat, dar zilele trecute l-am gasit pe piticul meu dragalas încojurat de ele si încercând cu înversunare sa construiasca ceva. Ma rog, nu stiu câta intentie constructiva era în manifestarile sale, dar un lucru e sigur... a devenit pasionat de constructiile din cuburi. Asa ca strângerea inutila a jucariilor, urmata de împrastierea lor ulterioara, binom repetat de ”n” ori de-a lungul unei zile, s-a transformat într-un exercitiu cu care m-am obisnuit si a carui motivatie ma face sa nu mai vad neaparat partea obositoare a lui. Asadar, lui Tudor îi plac cuburile... si asta e topt ce conteaza. Sa fie oare din cauza ca de data aceasta este un spirit masculin în cauza?
Comentarii