Incarcat in Mamicilina - #somn #parinte #panica #lovitura #revelatie #plimbare #noapte
1.137 vizualizariSunt momente în via?a în care sim?i ca î?i fuge pamântul de sub picioare, ca vrei sa faci orice numai sa fie bine, dar ca, de fapt nu po?i face mare lucru... Nu dramatizez, doar ca... atunci când este vorba de propriul copil, orice zgârietura, cât de mica, care doare ?i-l face sa plânga, se transforma într-o rana pe sufletul parintelui...
Alaltaieri noapte Tudor a cazut din pat... L-a adormit pe tati din nou, a?a cum se întâmpla câteodata, când ne doboara pe to?i oboseala... Nu e prima data, dar niciodata nu a fost grav, s-a ales doar cu sperieturi. Aseara însa dormea profund ?i s-a lovit în timp ce a cazut. Ne-am speriat rau de tot, pentru nu se oprea din plâns ?i a facut un cucui destul de urât. Tati, mai ales, nu î?i putea controla panica, în care se amestecau frica, durerea ?i sentimentul de vina... iar eu, eu nu ?tiam cum e mai bine sa reac?ionez. Încercam sa îmi pastrez calmul ?i sa fac ce e mai bine în momentul acela. Tudor nu a suportat compresele reci, a început sa plânga mai tare ?i sa se agite, ca ?i cum adauga la propria sperietura ?i pe a noastra, care era din ce în ce mai intensa. În momentul în care i-a venit sa vomite mi-am pierdut ?i eu calmul ?i am cedat insisten?elor de a merge la spital... Nu ?tiu când ?i cum am ajuns în ma?ina ?i am pornit... Pe drum, Tudor s-a lini?tit, a început sa râda... ?i în cele din urma a adormit în acorduri calme de Magic FM. Ne-am lini?tit ?i noi odata cu el ?i am continuat plimbarea nocturna prin ora?ul atât de lini?tit în miez de noapte... Reluând firul întâmplarilor, am realizat ca lucrurile erau mai pu?in grave decât le-am facut noi sa fie ?i ca, poate, daca am fi fost mai calmi, Tudor s-ar fi lini?tit fara sa fie nevoie de plimbari în miez de noapte.
Am condus o vreme fara sa spun nimic. ?tiam ca în spate, cu puiul drag în bra?e, tati se sim?ea în continuare vinovat... Cuvintele mele erau neputincioase. Mi-au trecut prin minte tot felul de imagini în sfertul acela de ora în care parca am plutit pe strazi pustii, acompania?i de sforaitul lene? al motorului. ?i dincolo de imagini mi-a ramas un amestec ciudat de teama ?i de siguran?a ?i fiorul care ma cuprinde de fiecare data când ma gândesc ca nimic nu este mai presus pentru un parinte decât propriul copil. Sunt clipe în care realizam în cel mai intens mod posibil cât de fragila ne este existen?a ?i cât de pu?in conteaza o mie de alte griji cu care ne-o împovaram peste zi, ignorând adesea clipe esen?iale...
Tudor e bine, cucuiul i-a disparut aproape de tot, dar azi mergem la medic, pentru lini?tea tuturor...
Comentarii