ANUNÈš IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Incarcat in Mamicilina - #panica #saliva #ras #a copilarie
655 vizualizariSe poate întâmpla oricui, dar nu doresc nimanui sa i se întâmple. Pentru ca e cumplit. E cumplit ?i absurd ?i de nedescris în cuvinte sa-?i vezi copilul cum, dintr-o prostioara de joaca se îneaca, nu mai respira, se învine?e?te ?i aproape ca da ochii peste cap. Sunt clipe de co?mar, prin care probabil ca nu sunt nici primul nici ultimul parinte care trece, dar care, oricât de cunoscute ar fi altora, nu le cuno?ti pâna când nu treci tu însu?i prin ele. ?i-?i trebuie o prezen?a de spirit extraordinara ca sa nu te pierzi cu firea ?i sa reu?e?ti sa opui panicii de moment o voin?a de fier de a-?i vedea copilul bine. Eu cred ca noi, parin?ii, avem un dar special când vine vorba de a ne proteja propriii copii de absolut orice le-ar putea face rau. Ne înver?unam instinctiv ?i suntem în stare sa darâmam într-o clipa întregul univers, ca sa nu li se întâmple ceva. ?i mai cred ca ei, copiii, au îngerii lor pazitori care ne sar în ajutor noua parin?ilor, atunci când ne cople?e?te panica.
Ieri seara îl schimbam pe Tudor de Pampers (eh, înca mai avem de lucrat la capitolul asta...). Îl gâdilam pe picioru?e ?i ne amuzam amândoi, când, brusc, s-a înecat cu saliva, a început sa tu?easca, s-a schimbat la fa?a, guri?a a început sa i se învine?easca, iar ochii i se înro?isera ?i parca îi ie?eau din orbite. Tu?ea ?i se chinuia sa respire ?i nu mai reu?ea. L-am smucit de pe pat, a?a gol cum era, l-am batut pe spate, apoi am încercat o manevra Heimlich, de?i nu ?tiu cât de utila era, dat fiind ca nu se înecase cu un obiect sau cu un aliment. Toate astea s-au petrecut în maxim 10 secunde, care însa mie mi s-au parut o ve?nicie. ?i-a revenit brusc, a mai tu?it de câteva ori ?i a început sa zâmbeasca. Am izbucnit instantaneu în plâns – un plâns eliberator, a carui cauza nu o pot defini clar, dar care pe Tudor la contrariat ?i l-a amuzat, caci mi-a luat capul în mânu?ele lui dragala?e ?i mi-a zâmbit, apoi ?i pus mâinile în cap, ca un om mare ?i a început sa se legee strigând cu voce tare – „Vai, vai mami, ce-a facut?”.
L-am strâns în bra?e tare ?i l-am pupat de zeci de ori. Apoi, seara, a adormit cu mânu?ele împreunate, ascunse în mâinile mele, împreunate ?i ele într-o involuntara rugaciune de mul?umire pentru ca au fost doar 10 secunde de co?mar...
Comentarii