Bloguri

Jurnal de sarcina

In sfârșit acasa

  • Era inceputul pandemiei, nimeni nu intra si nimeni nu iesea din spital, deci nu am putut sa vad nici un membru al familiei.Au fost niste zile destul de grele, eu nu am avut probleme de sanatate si nu am fost niciodata internata in spital. Dupa 5 zile de stat in spital, cu dureri cumplite , fara sa am habar cum sa o alaptez corect, dar macar invatasem sa o schimb si sa o infasez, cu nopti nedormite si cu dorul de casa, in sfârșit ne-a facut ieșirea.  Asteptam cu nerabdare sa-mi revad sotul si el abia astepta sa ne vada pe noi. Am fost primite in cel mai frumos mos posibil, buchete de flori,  baloane si tort pentru micuta printesa, toata familia era la noi acasa si ne asteptau. Cand am ajuns acasa, sotul meu, cateva ore a ținut fetita in brate fara sa o puna jos deloc . Era entuziasmat , visul nostru devenise realitate.  Acum eram cu adevarat impliniti. Aveam familia noastra, copilul nostru iubit.

Comentarii

0 comentarii

Comentarii Publice

Poti sa comentezi si anonim (vezi casuta la final dupa ce scrii mesajul)
 

Mesaje de la acelasi autor

  • Am primit geanta bebelusului

    Am primit geanta bebelusului la doar câteva zile dupa ce am scris cele 12 bloguri, alaturi de ea sunt foarte multe lucruri folositoare pentru bebelusi, dar si pentru mamici, geanta este foarte frumoas...
  • In sfârșit acasa

    Era inceputul pandemiei, nimeni nu intra si nimeni nu iesea din spital, deci nu am putut sa vad nici un membru al familiei.Au fost niste zile destul de grele, eu nu am avut probleme de sanatate si nu ...
  • Dureri cumplite

    Abia dupa ce am ajuns in salon mi-am dat seama ca nu e chiar atat de simplu, nu-mi simteam picioarele si asta ma speria teribil... dupa cateva ore am inceput sa simt furnicaturi si sa pot misca usor u...
  • Povestea continua

    M-au bagat in salonul preoperator , acolo am intalnit anestezistul. O doamna doctor blonda foarte frumoasa, care mi-a explicat ca imi va face o injecție in spate si ca trebuie sa stau nemiscata. Priet...
  • Urăsc spitalele

    Eram din ce in ce mai mare si imi era destul de greu sa merg, stam la etajul 3 si sa urc si sa cobor , devenise un chin, aveam 40 de săptămâni si asteptam dintr-un moment in altul sa nasc, hotarasem c...

Din aceeasi categorie...