-
Mi-aduc aminte când m-am pregătit sa merg la spital cum vorbeau copilașii cu bebe din burtica și ii spuneau "de data sa vii acasă ca altfel ma supăr" ei fiind dezamăgiți ca după prima externare am venit tot cu burta acasă..
Cum povestisem în blogul anterior am prins de garda o dr super drăguță, tânără și care susținea și încuraja nașterea naturala nu ca altele ce vor doar bani sa te bage imediat in cezariana.
Practic am fost în travaliu de la 8 seara și am născut la 01, un travaliu scurt dar dureros.. În timpul nașterii a fost un "haos" pentru ca dr urmarea mereu saturația de oxigen și bătăile inimii fetitei la un moment dar a început sa strige "pregătiți sala de operație" "chemați doctorul" "dă-i mai multa glucoza" mie îmi spunea sa împing, nu mai înțelegeam nimic... M-au taiat, Am urlat am țipăt am plâns, am leșinat nu mai puteam.. Nu mai aveam putere si Mi-era foarte frica sa nu pățească ceva bebelușul. Când mi-a spus ca i se vede parul am prins curaj si m-am gândit asa ca trebuie sa reușesc neapărat și am reușit. Apoi spusese ca s-a blocat între oase și a avut o echimoza pe fata. A avut dubla circulara de cordon dar este bine.
Asa o eliberare am simțit pentru ca tot ce îmi doream e sa o vad ca este bine sa aud primul plânset. Bucuria aceea, sentimentul acela când vezi copilul merita toată durerea. M-au luat apoi frisoane nu ma puteam controla tremuram atât de tare, am plâns de bucurie asa o stare aveam ma simțea o eroina. 🙊 Am născut o prințesa de 3850gr🙃😊 pe patul acela și învelită cu nustiu cate paturi (o asistenta drăguță a avut grija de mine ca nu mai puteam de frig și nu ma puteam opri din tremurat pana la 5 dimineața) în noaptea aceea i-am mulțumit în gândul meu lui Dumnezeu toată noaptea pentru ca am scăpat cu bine și fetita este sănătoasă, urma ziua mea și nu îmi doream nimic.. Era primul an în care nu doream nimic absolut. Aveam tot ce îmi doream și eram foarte fericita!
Comentarii