-
Ceea ce el ne-a facut doar ne-a unit si mai tare si nu m-am gandit o clipa sa renunt la puisorul meu. Zilele au trecut, iar noi aveam acum deja 18 saptamani. Al doilea nostru ecograf ne-a aratat cat de mare ne-am facut in cateva zile si cata energie aveam. Incredibil cum un pui de om are atata putere incat sa iti topeasca inima pe loc. Cred ca am fost printre putinele norocoase, daca putem spune asa, in privinta simptomelor de sarcina, deoarece nu aveam absolut nimic, nu sensibilitatea la mirosuri, nu greturi, nu insomnii, absolut nimic. Ma bucuram pe deplin de noul meu statut de graviduta. A urmat apoi primul morfologic, in care am aflat ca suntem un copil extrem de sanatos, moment in care a inceput sa apara si nerabdarea mea de a trece mai repede timpul si de a-mi tine in brate mica mea minune.
Cu putin curaj dar o mare curiozitate am intrebat-o pe doamna asistenta, cum ar descrie ea sentimentul primelor miscari. Acelasi raspuns primit de la ea era parca tras la indigo ca si al celorlalte mamici cu experienta. Ea le-a descris ca fiind mai mult o senzatie de "fluturasi" in stomac sau ca o bataie de aripa a unui fluturas in stomac ...(facepalm). In momentul acela, pe cuvant va spun ca nu ma gandeam decat la un singur lucru pe care l-am scapat si l-am zis cu voce tare, si stiu ca o sa radeti, pana si eu acum o fac, privind in urma cat de amuzanta puteam fi si citez "doamna dar eu nu am mancat fluturi ca sa pot sa stiu cum ar face fluturasii in stomac deci comparatia nu ma ajuta", moment in care toti cei de fata au inceput a rade copios. Privind in urma, pe buna dreptate ca aveau si de ce. Era un inceput de drum cu totul nou pentru mine si cu siguranta ca nu sunt singura care nu a putut sa� inteleaga aceasta comparatie decat in momentul in care a simtit pe propria piele primele miscari, pardon in propria burtica. Dar poate ca sunt singura care a scos pe gura ce gandea in acel moment. Cine stie... cert este ca eram nerabdatoare sa simt si eu cum misca bebe.
Comentarii