-
In sfarsit acasă!
Am stat 5 zile în spital dar mi s-a părut o veșnicie. Abia am așteptat sa ieșim, fiind doar eu cu bebe in spital, nu am avut voie vizite pentru că încă erau restricții.
Nu pot sa descriu în cuvinte emoțiile pe care le-am avut când am ieșit din liftul spitalului și ne așteptau soțul și mama. Am plans de fericire, am stat îmbrățișați preț de câteva minute și nu ne venea sa credem ce mogaldeata frumoasa avem în brate și de acum înainte, în familie.
Eu m-am recuperat relativ repede, dar durerea de picioare era insuportabila.. nu puteam sa stau pe picioare la cat îmi erau de umflate, eu stand mai mult în picioare cu bebe pentru ca nu am putut sa stau pe fund de la cusatura.
Eram super obosita dar în același timp și entuziasmata ca suntem acasa și de aici încolo voi avea parte de ajutor din partea familiei. ❤
Au venit bunicii sa își vadă nepoțelul și a fost o zi destul de încărcată, bebe încă era linistit.
Însă, prima noapte a fost mai grea, nefiind obișnuit cu mediul, a fost și familia în jurul lui, a devenit destul de agitat și a plâns pana pe la 3 dimineața.
Revin de la a 2-a zi în casuta noastră, în formula de 3.
Comentarii