Fericire mare!

Draga mea minune, dupa o zi tensionata la a doua ecografie, mami s-a intors astazi cu vesti foarte bune. Nu-mi vine sa cred cateodata ce mult conteaza psihicul. Am spus ca nu ma mai agit pentru niste cuvinte urate si un comportament rece ca totul o sa fie bine. Am mers la medicul de familie si i-am pun intrebarile care le aveam si m-a linistit. Mi-a spus ca ar fi cel mai bine sa ma gandesc bine la medicul care supravegheaza sarcina si la nastere si sa iau o hotarare. Cel mai bine este oricum sa gasesc pe altcineva cu care pot crea o legatura si o relatie frumoasa. Astazi dimineata am fost si am luat rezultatul la analize. Au iesit perfecte! Eu nici nu imi faceam probleme in privinta asta. Ma bucur mult ca totul este bine pana acum, mai avem de facut dublu test si torch, dar sunt sigura ca va fi bine. Din pacate astazi m-am certat cu tati. Inca ne certam, dar a venit cineva la noi si am pus pauza. Mami mai are si toane si nu e tot timpul ok. Ma mai trezesc nervoasa si prost dispusa... Nu pot fi tot timpul cu zambetul pe fata. Ma cam indoiesc de cum va fi si ce va fi. De fapt, ma indoiesc de mult. Il stiu pe tati ca nu ii convin multe si nu ii plac unele chestii la mine, de comunicat, nu putem comunica decat pana la un punct si dupa incep reprosuri, urlete, aia nu e buna, aia nu fac, aia nu zice, etc. Ehh, certuri sunt in orice casa, dar totusi, cand tot timpul se ajunge atat de departe si de nasol, nu stiu ce sa mai cred. De crezut, nu am ce sa cred altceva decat ce aud de la tati ca spune. Ca la nervi, spui multe, dar spui adevarul pe care cand esti calm si totul e frumos nu il poti spune. Ma gandesc numai la cum va fi cand vei aparea tu, micutul meu. Sau cum va fi pana vei aparea. Nu vreau sa iti ascund nimic pentru ca oricum le vei vedea tu singur cand vei creste. E asa bine acolo in burtica fata de cum e in lumea asta rea si plina de orgolii si ura...Ai sa te convingi si tu de asta singurel. E pacat ca lumea nu mai stie sa iubeasca, sa inteleaga, sa comunice, sa aiba incredere. E cel mai usor sa reprosezi, sa tipi, sa pleci, sa lasi un om... Cica sa nu iti arati slabiciunile. Dar daca omul de langa mine nu ma cunoaste pe mine si eu pe el cu toate, atunci, cum ne putem numi un intreg? Am cam incetat sa mai sper ca va fi totul ok si ca vom crea pacea si armonia de care este nevoie. Tati spune ca eu sunt de vina tot timpul pentru ca nu fac nimic, nu sunt buna de nimic, nu ma duce capul, stau numai pe facebook, etc. Dar eu sunt de parere ca intr-o cearta sunt de vina toti participantii. Si se provoaca in urma unor neintelegeri, neajunsuri... Poate mami o fi asa cum spune tati, nu zic ca nu si nici ca da, dar tot trebuie sa fii bun la ceva. Am inteles ca eu voi fi cea va sta cu tine, ca el nu sta cu mine de pe acum si cu atat mai putin de acum incolo. Sa nu cumva sa ma astept la ceva. Si de fiecare data mai gaseste cate ceva, ba am un interes, ba dorm prea mult, ba il sec pana si cu prezenta mea. Eu sunt fericita doar ca tu esti sanatos si bine, si ma rog in continuare sa fii asa. Dar nu pot sa nu imi fac griji si sa ma intreb cum va fi viata ta si ce iti pot oferi. Eu am crescut doar cu mama. Tata se apucase de baut, si pana sa fac eu 4 ani, mama a incercat sa il tina langa noi de dragul meu, dar venea tarziu acasa sau il gaseam dimineata dormind la usa sau in fata scarii, daca venea tarziu incepea sa tipe ca aia nu e buna, ca aia nu stie sa faca, eu ma trezeam din somn si incepeam sa plang...pana cand am inceput sa vad singura chestiile astea. Si pe la 4 ani mama a hotarat ca tata sa plece. Am fost foarte suparata si nu am vrut sa accept asta. Am urlat, am plans, am trantit o masuta mica din sufragerie... Nici nu vreau sa imi inchipui prin cate a trecut mama si cum s-a simtit. Pana la urma, usor usor m-am obisnuit asa doar ca ma durea cand vedeam ca la gradi vin copii cu ambii parinti, sau cand cineva spunea ceva de tatal sau si eu...ce puteam spune? Nimic... La un moment dat tata a incercat sa ma convinga sa ii spun mamei sa il primeasca inapoi. I-am povestit ce a spus el si saraca mi-a spus ca ea nu poate sa-l mai vada deloc, dar daca eu vreau, o sa facem cumva. Mi-am dat seama abia atunci cat de mult rau ii facuse si ca nici dupa atatia ani nu se inchisesera ranile deloc. Si de atunci, am incheiat orice socoteala cu el, sentimente nu prea aveam ca nu il cunoasteam si de vazut il vedeam mult prea rar. Incet incet s-au inchis durerile, dar se deschid cand vorbesc despre asta. Si de asta, dragul meu, nu vreau sa ai parte si tu de ceea ce nu am avut eu parte. Ma gandesc cu groaza pentru ca stiu ce inseamna si cat de greu este si lentru mine, dar in special pentru tine. Nu vreau sa chinui si nici sa cresti asa. Ehhh, timpul le va hotara pe toate si le va aseza. Eu ma rog sa le aseze bine pentru tine, ca eu, daca te voi avea pe tine voi fi cea mai fericita! Si da, chiar abia astept sa stau doar eu cu tine non stop. Sa nu "te impart" cu nimeni, hihi! Acum ma duc sa ma intind putin, nu sunt chiar atat de bine precum eram dimineata. Uite asa te trezesti linistit si fericit si intr-o ora parca esti in iad! Te pupa mami dulce si abia asteapta sa te vada luni cand mergem la ecografie! Sa cresti mare acolo la caldurica!